Biserica a fost construita pe locul fostei manastiri a calugarilor franciscani (desfiintata de imparatul Iosif al II-lea), devenind proprietatea bisericii romano-catolice din anul 1787.
Vechii cladiri eclesiastice baroce, din care se mai pastreaza unele elemente si astazi, i se adauga, de catre noii proprietari un turn inalt (53 m) impartit in cinci registre orizontale, decorate cu elemente arhitectonice inspirate din arta renascentista. Acesta a fost realizat in numai 4 luni de catre inginerul Knapp Ferencz.
Pe parcursul anilor apar mai multe probleme datorita constructiilor rapide, fisuri intre nava si turn, fapt pentru care in anul 1901 s-a procedat la inchiderea bisericii si la demolarea navei. Misiunea de refacere a revenit arhitectului Rimanoczy Kalman jr., cel care ii imprima cladirii un stil pseudobaroc sau, dupa parerea altor specialisti in istoria arhitecturii, manieristic (ultima faza a Renasterii).
In perioada 1903-1905 a fost reconstruita nava bisericii si s-au construit si doua turnuri secundare (de 29 m inaltime fiecare) in stil eclectic. Din vechea biserica a ramas doar cripta si sase altare laterale iar cladirea manastirii vechi face parte din spitalul militar.
Constructia sa a inceput impreuna cu Biserica Sf. Ana, in anul 1765, la initiativa canonicului Stephanus Szentzy. Primele calugarite ursuline au sosit din Kosice in 5 septembrie 1772.
Complexul format din biserica si manastire, incadrat in planul literei L, prezinta elemente arhitecturale atat baroce, cat si romantice cu influente neogotice.
In anul 1774 se termina constructia bisericii (langa intrare pe o placa de marmura este indicat nivelul apei cu ocazia inundatiilor din anul 1851). In 1856 devine Scoala Pedagogica, iar la sfarsitul secolului XIX Liceu de Fete.
In anul 1877 manastirii i se adauga latura sudica (strada Moscovei), in care la ora actuala functionează Liceul Ady Endre, cu predare in limba maghiara.
Biserica din Bradet (comuna Buntesti), ridicata in 1733, este una dintre cele mai monumentale realizari in arhitectura sacrala de lemn din Transilvania, ce a servit model bisericilor din Valea de Jos, Rieni si multor altora din zona, in zilele de azi disparute.
Biserica a fost construita de mesterii Mandrutu si Briciu Craciun din tinutul Abrudului, intr-un plan dreptunghiular, cu absida decrosata si turn clopotnita pe pronaos.
Biserica din Bradet se remarca prin bogatia decoratiunilor.
Usa de acces in biserica, situata pe fatada vestica, reprezinta interpretarea in lemn a unui portal gotic.
Portalul bisericii este caracterizat drept "neobisnuit de monumental" datorita bogatiei in motive exceptional armonizate: crucea cu brate duble, coarnele berbecului, frunza plopului, funia rasucita.
In pisania de la intrarea in naos, inca se mai poate deslusi o afurisenie: "Aceasta sfanta si Dumnezaiasca beseareca sau facut in zilele pre luminatului imparatului al saselea Liopoldu Karliusu, mesterii carei au facut beseareca aceasta in satu in Bradetu au fost din tinutul Abrudului anume Mandrutul si cu Briciu Craciun, iara mitropolitu au fost Vitanchie, mitropolit crestin, si toti bradatanii cu batrani si cu tineri sau nevoit cine cu ceau putut sau nevoit, de au facut aceasta sfanta Dumnezeiasca beseareca, iara cand au fost de la nasterea lui Hs valeat 1733 – iara de s-ar afla cineva nebun sa gandeasca cu raotate asupra acestei sfinte beseareci sa sloboaza pre ea foc sau alta stracaciune sa fie afurisit si anatema de trei 318 de parinti sfinti din Nechie amin – scrisam eu popa Vasilie. Iara acel preut ce va sluji intru aceasta sfanta beseareca sa zica sa le erte Dumnezau pacatele mesterilor si tuturor cine au agiutat la sfanta beseareca".
Pe iconostas, in jurul usii imparatesti se poate citi partial pisania renumitului pictor David Zugravu de la Curtea de Arges. Biserica se afla pe noua lista a monumentelor istorice.
Biserica de lemn din Gurbesti (comuna Cabesti), cu hramul "Sfantul Nicolae", este un monument istoric si de arhitectura populara.
Din datele privitoare la acest locas sfant, reiese ca biserica ar fi fost construita in anul 1799 dar Malentie Covaci, calator prin tara, mentioneaza biserica in 1752, scriind despre aceasta ca "este din lemn, acoperita cu sindrila".
In 1851, biserica vine consolidata cu barne, iar in 1974 este tencuita si varuita in interior si exterior si reacoperita cu tabla zincata. Doar iconostasul si usile altarului sunt pictate. Pe iconostas apare sus tema rastignirii iar mai jos registrul celor 12 apostoli.
Biserica numara printre obiectele de patrimoniu patru icoane de sticla provenite de la Nicula. Aici se afla o icoana pe sticla, reprezentandu-l pe Sfantul Nicolae, ce dateaza sin 1808 si a fost pictata de vestitul Sandu Zugravu din Iernuteni.
Inca din secolul al XVIII-lea aici au existat carti si manuscrise valoroase, printre care amintim "Mineiul" scris in 1714 de Pavel Dascalul din Muncaciu si "Chiriaco-dromionul" tiparit in 1699 la Alba Iulia. Pe marginea acestor carti si manuscrise, se gasesc insemnari ce amintesc despre locuitorii din zona, modul in care au achizitionat aceste carti si multe alte date pretioase.
Biserica de lemn din Gurbesti reprezinta o particica din viata oamenilor de aici, legati prin credinta in Dumnezeu si incredere in propriile lor rugaciuni.
Biserica de lemn din satul Saca, cu hramul "Sfantul Gheorghe", a apartinut initial satului vecin, Nimaiesti, de unde a fost cumparata, demontata si recladita. Intr-o monografie din anul 1901, se zice ca acest locas a fost ridicat in 1830, dar in conscriptoriul din 1756 se noteaza ca obstea a construit biserica, asa cum sustin locuitorii satului.
Aici se afla unul dintre cele mai vechi clopote din Bihor, datand din anul 1645, dupa cum este inscriptionat. Se pare ca in 1830 biserica a fost doar renovata, inlocuindu-se barnele mai slabe din vechiul locas.
Biserica nu este pictata in interior, cu exceptia iconostasului, lucrarea fiind realizata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Absida pastreaza si astazi vechile ferestruici, fiecare fiind compusa din cate 8 gemulete de sticla prinse intre ele cu rame de plumb, asemenea vitraliilor.
Exteriorul se remarca prin eleganta braului median si prin aspectul placut al turnului. Baza acestuia este captusita cu scanduri de brad pana la galeria deschisa iar coiful piramidal este marcat de inelul ornamental, specific depresiunii Beiusului si continuat cu sageata realizata dupa un plan octogonal.
Biserica pastreaza, de asemenea, o serie de tiparituri de mare valoare din secolele XVIII-XIX, unele avand inscrise pe ele date privitoare la viata locuitorilor, cum este cea despre cutremurul din 1834.
Numele Izbuc vine de la un izvor care se afla chiar in incinta manastirii si care izbucneste la anumite intervale. Fenomenul carstic este considerat facator de minuni, pe seama lui punandu-se vindecari miraculoase. Cunoscut in zona, in tara si chiar peste hotare, fiind unic in Europa, "Izbucul" atrage anual un mare numar de credinciosi si turisti, afluenta maxima find in 15 august, de Sarbatoarea Sfintei Marii, cand aici sosesc mii si mii de oameni, din toate partile, de toate categoriile sociale, de toate varstele. Locul s-a numit in vechime "La Calugari", ceea ce atesta ca aici a fost o manastire. Actualul asezamant a fost zidit intre anii 1928-1930. Manastirea cuprinde doua biserici (una mai veche de lemn si una noua) cu picturi murale si hramurile "Adormirea Maicii Domnului" si "Izvorul Tamaduirii".
Legenda spune ca, in urma cu mai multi ani, un copil care s-a nascut orb s-a spalat pe fata cu apa din izvorul de la Izbuc, iar apoi a inceput sa vada. De atunci, localnicii cred ca apa izbucneste an de an, ca semn al dragostei pe care le-o poarta Maica Domnului credinciosilor. Mii de oameni merg la izvor sa ia apa, convinsi ca ea ii vindeca pe bolnavi si ii pazeste pe cei sanatosi.
Biserica ortodoxa din Beius cu hramul Sf. Arhanghel Mihail si Gavril, a fost construita intre anii 1784-1790.
Interiorul bisericii a fost pictat in anul 1974 cu pictura murala in tehnica fresca, de catre pictorul Ad. Cantini din Focsani. In acelasi an, Aurelia Driga picteaza catapeteasma din lemn iar Ad. Cantin o imbraca in foita de salg-metal. Mesterul Anghel Gavril sculpteaza in lemn de tei un splendid candelabru cu 80 de becuri.
Biserica de lemn din Lazuri de Beius a fost ridicata in doua perioade diferite, amandoua necunoscute, cea dintai probabil in evul mediu iar cea din urma probabil in secolul XVIII.
Din cea mai veche perioada dateaza altarul si biserica barbatilor, care impreuna rezuma planul initial al unei biserici arhaice. De la portalul de intrare al acestei parti s-a pastrat o usa de lemn cu totul exceptionala, pe care Ioan Godea o dateaza ipotetic intre secolele XIV - XVI. Un detaliu relevant pentru vechimea lacasului se observa in axul altarului, unde se mai pastreaza partea de jos a unui mic luminator, cu golul de circa 5 x 10 cm.
Biserica a fost extinsa ulterior cu un pronaos neobisnuit de mare in raport cu naosul (biserica barbatilor) si un turn deasupra. Peretele sudic al naosului a fost inlocuit si au fost puse talpi noi, care leaga intreaga biserica. Peretii interiori au fost acoperiti cu scanduri verticale si pictati, probabil in a doua jumatate a secolului XVIII.
Biserica a fost renovata in 1925 si restaurata in 1959.
Actuala Biserica Sf. Gheorghe, asezata in mijlocul satului Saca, a fost cumparata din satul vecin Nimaiesti, demontata si reconstruita, in paralel cu inlocuirea barnelor slabite din vechiul lacas de inchinaciune. Peretii au fost tencuiti atat la interior cat si la exterior cu un strat de pamant amestecat cu pleava (ceamur).
Biserica din Saca pastreaza unul dintre cele mai vechi clopote din Bihor, datand din 1645, dovada a existentei unei locas de cult foarte vechi inca din acele timpuri. Ferestruicile arhaice de la absida se pastreaza pana azi, bucatile de sticla fiind prinse in rame de plumb asemenea tehnicii intalnite la vitraliile edificiilor medievale.
Singura pictura din biserica este cea de la iconostas, datand din a doua jumatate a secolului XIX.
Bazilica Romano-Catolica din Oradea, cu hramul Sfanta Maria, este cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul Romaniei si intre cele mai frumoase bazilici din Europa.
Bazilica a fost construita intre 1752-1780. Planul edificiului a fost realizat de arhitectul italian Giovanni Battista Ricca (1691-1757), chemat in Sfantul Imperiu Roman de imparateasa Maria Tereza. Dupa moartea primului arhitect, constructia a fost terminata de Franz Anton Hillebrandt.
Altarele din Bazilica romano-catolica au un caracter clasicizant, reflectand preferinta pentru sobrietate si simplitate specifica etapei tarzii a barocului.
Bazilica adaposteste herma cu moastele Sfantului Ladislau. Herma este un bust de 60 cm din argint aurit, copiind fidel tresaturile Sfantului Ladislau si contine o bucata din craniul acestuia.
In anul 1991 papa Ioan Paul al II-lea a ridicat rangul bisericii la cel de bazilica.
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3