|
Articole publicate in aceasta categorie, in ordine cronologica.
 |
Pestera Corbasca este situata pe versantul stang al Vaii Sighistel, la o distanta de aproximativ 2 km de satul Sighistel, in fata stancariei numite Cazatura Lupului.
Primele investigatii stiintifice au fost facute de R. Jeannel si A. Winkler in anul 1929, apoi de catre colectivul clujean al Institutului de speologie "Emil Racovita" (1956-1962).
Constituita dintr-un scurt coridor principal de acces si din doua ramificatii de lungime aproximativ egala, pestera este bogata in concretiuni, mai ales gururi. In complexul estic, pestera adaposteste un remarcabil lac subteran (cu dimensiunea de 10 x 12 m), prezent in tot timpul anului, numit Lacul de Cristal. In afara lacului amintit, podeaua este acoperita cu o pojghita densa de calcar alb, detinand o bogatie remarcabila de gururi late si putin adanci. Complexul estic mai detine doua lacuri temporare de dimensiuni mai mici.
In coridorul sudic se afla o mica galerie superioara de jonctiune cu complexul precedent. In prima parte, coridorul prezinta o serie de formatiuni remarcabile: stalactite, stalagmite si coloane de mondmilch (laptele de luna).
Din punct de vedere biospeologic, pestera se remarca prin prezenta unor forme troglobionte, ca Niphargus longicaudatus maximus (gasit in lacul mare), Megacyclops (Diacyclops) stygius deminutus (prezent in gururi), Pholeuon leptoderum biroi si Drimeotus mihaki mihoki (intalnite frecvent in ambele coridoare laterale ale pesterii).
Declarata monment al naturii, pestera poate fi vizitata doar in prezenta unui ghid (din satul Sighistel).
................................................................................................................
Legenda
Mondmilchul primeste numele de la pestera Mondloch, Gaura Lunii, din Elvetia. Termenul de lapte este justificat din cauza aspectului de pasta alba, moale, chiar fluida ca laptele, sau plastica si pastoasa cand este imbibata cu apa. Mondmilchul este o substanta complexa ce contine cristale microscopice de carbonati de calciu si 35-75% apa. Unii autori cred ca mondmilchul se formeaza direct, prin precipitare, altii cred ca este un produs de dezintegrare, de alterare a calcitului.
Troglobionte - plante si animale complet adaptate vietii cavernicole: alge, coleoptere, diptere, arahnide, mici crustacei in apele subterane. Pentru studiul acestor vietuitoare, cercetatorii folosesc diverse metode de investigatie a vietii acestora si adaptarii la mediul de viata subteran. Aceste metode, in cea mai mare parte, sunt mostenite de la marele om de stiinta Emil Racovita. |
 |
Pe raza comunei Rosia din Muntii Bihor se afla una din cele mai interesante zone carstice din peisajul Romaniei. Aici apa a sapat in calcar chei spectaculoase, lapiezuri si tancuri stancoase, la exterior si o multime de pesteri de mare importanta, atat peisagistica cat si stiintifica, in subteran.
Pestera lui Dobos este situata in groapa cu acelasi nume, pe partea stanga a drumului minier ce duce spre satul Ponita, comuna Rosia.
Descoperita in anul 1962 si semnalata in literatura de specialitate de catre T. Rusu (1968) si I. Oraseanu (1983), pestera a fost explorata si cartata, pe o lungime totala de 319,5 m, de membrii C.S.A. Cluj-Napoca, in anul 1980.
Intrarea in pestera se deschide la baza unui abrupt calcaros, aflat pe latura de vest a unei gropi de eroziune de mari dimensiuni. Urmeaza o galerie stramta, puternic descendenta, dezvoltata in lungul unei diaclaze, la extremitatea careia apare un mic curs de apa ce se angajeaza in lungul unei galerii suborizontale. Galeria de acces debuseaza intr-o sala alungita, frumos concretionata, dezvoltata oblic pe directia de inaintare. Din aceasta sala se desprinde spre dreapta o galerie ascendenta, cu latimi cuprinse intre 4-6 m, in care se remarca, la inceput, un planseu argilo-nisipos iar apoi cateva gururi si blocuri de prabusire printre care se deschide un put de 15 m. Dincolo de blocuri se dezvolta, pe dreapta, o sala circulara, iar pe stanga se patrunde intr-o galerie lunga de aproximativ 50 m, drenata de un curs de apa temporar ce dispare printre blocurile de la intrare.
Din sala de confluenta, golul subteran continua spre vest cu o galerie descendenta, drenata de cursul de apa din galeria de acces, ale carei dimensiuni scad treptat pana la 1,5 x 1 m. Dupa cativa metri galeria se largeste iar, ca apoi, revenind la dimensiunile anterioare, sa-si schimbe brusc directia, spre sud-sud-vest, terminandu-se, dupa circa 50 m, cu un sifon impenetrabil.
Pestera lui Dobos s-a format sub actiunea apelor din izvorul amintit, care apare din gresii si sisturi, a celor ce se aduna de pe versantii gropii cu acelasi nume si dintr-o dolina invecinata, spre care se indreapta afluentul subteran, de dreapta, din aceasta pestera. Dupa ce parasesc pestera, apele se indreapta spre colectorul principal din sistemul carstic Runcuri, unde apar dupa ce trec pe sub o uvala si cateva doline. |
 |
Pestera din dealul Varseci, descrisa de J. Czaran in 1903 sub numele de Pestera Pacific, se afla la o altitudine de 700 m in versantul stang al Vaii Galbenii, in dreptul terminatiei aval a Poienii Florilor, situata pe malul opus.
Intrarea in pestera, al carei contur deseneaza un arc de cerc cu latimea de 20 m si inaltimea de 15 m, constituie primul element de atractie. In partea stanga se deface o galerie stramta, puternic ascendenta, care pe 8 m lungime urca o diferenta de nivel de circa 25 m, terminandu-se cu un horn vertical foarte inalt. Aceasta galerie nu comunica cu restul pesterii.
Aspectul de tunel se pastreaza si in lungul largii galerii subterane care compune pestera. Podeaua, descendenta, este constituita din gururi de calcit (deteriorate in parte din cauza turistilor). Peretii sunt acoperiti pe alocuri cu ample scurgeri stalagmitice care, la aproape 400 m de la intrare, formeaza un baraj masiv, ocupand intreg spatiul galeriei si oprind astfel inaintarea.
In salita terminala se remarca o frumoasa concretiune, un dom stalagmitic masiv cu lame si ciucuri. In timpul ploilor persistente, aceasta parte terminala este inundata de un lac care se dreneaza apoi, printr-un sorb situat la capatul galeriei, intr-o fisura.
Pestera prezinta o interesanta morfologie de curgere sub presiune si de adaptare la structura. Ea este rezultatul unui sistem hidrografic astazi disparut prin eroziunea Vaii Galbenii.
Spatiile largi si putin accidentate ale pesterii fac ca vizitarea ei sa fie foarte comoda, ea necesitand doar mijloace de iluminat. |
 |
"Omul si pestera. Doua creatii ale naturii intre care a existat un dialog permanent de-a lungul mileniilor. La inceput pestera l-a ocrotit pe om, pe acel om primitiv, zgribulit, in negurile inceputurilor, ce incerca sa treaca pragul istoriei. Astazi, acelasi om, fauritor al istoriei sale si stapan al naturii, este obligat sa-si plateasca datoria. El este chemat sa ocroteasca pestera. El trebuie sa faca totul pentru a menaja aceste fragile si ultime ramasite ale salbaticilor splendori ale naturii, ultime vestigii in care el mai poate fi explorator si in care mai poate sa-si verifice curajul si iscusinta". (Marcian Bleahu)
................................................................................................................
13 la suta din apa adusa de ploi ajunge sub pamant. Si nu este vorba de o cantitate oarecare, pentru ca aceasta este de 7.000 de ori mai mare decat toata apa transportata de toate raurile Terrei! Infiltrandu-se in pamant, intalneste roci calcaroase... asa apar pesterile. Dar miracolul nu se opreste aici: apa creeaza in imensele incaperi subterane, stalactite, stalagmite si fascinante lacuri subterane.
Cu cele peste 12.000 de pesteri declarate, multe amenajate pentru vizitare iar altele rezervate exclusiv specialistilor, Romania se situeaza pe locul 4 in lume. Judetul Bihor este un paradis al speologilor, deoarece muntii gazduiesc o mirifica lume subterana, o natura mult mai miraculoasa si mai frumoasa, careia cercetatorii nu i-au dat inca de capat. Mai mari sau mai mici, cunoscute sau anonime, pesterile din Bihor au o uimitoare capacitate de a ne introduce intr-o lume aparte, parca rupta din realitate.
Pestera a fost prima casa a omului, si intoarcerea acasa este intotdeauna generatoare de sentimente puternice. De aceea, pestera atrage, inspira si recheama speologul. Aici invatam sa luam cu noi la plecare doar imagini si amintiri si sa lasam doar urma pasilor nostri. |
 |
Situata pe versantul drept al Vaii Ponor, afluent stang al Somesului Cald, Pestera Zmeilor se deschide la o altitudine de 1.320 m.
Dupa publicarea primei descrieri de catre E. A. Bielz in 1852, A. Schmidl intocmeste in 1863 un plan al acesteia. R. Jeannel si E. Racovita viziteaza pestera in 1921, insistand in cercetarile lor asupra faunei cavernicole dar efectuand si observatii interesante asupra evolutiei cavitatii.
Intrarea triunghiulara, lata de 7,5 m si inalta de 3,5 m, este situata la baza unui perete stancos, in mijlocul padurii de pe versantul drept al Vaii Paraul Ponor. Ea este urmata de o galerie lunga de 67 m, prin care se coboara in panta accentuata, peste daramaturi, pana in Sala Domului. Portiunea terminala a acestei sali, situata in extremitatea sud-vestica, este bogat concretionata si detine un prim zacamant mai important de oase de urs.
In partea dreapta, pestera continua printr-o galerie larga, orizontala, frumos concretionata mai ales in a doua sa jumatate. Cea mai interesantă formatiune o constituie un planseu stalagmitic suspendat in peretele stang , martor al unor trecute faze de colmatare si reactivare a golului subteran. Lungimea totala a cavitatii este de 310 m. |
 |
Pestera Huda Orbului se gaseste in valea numita Paraul Orbului, afluent al Vaii Vulturului, in Bazinul Gardisoara de la Casa de Piatra. Pestera se deschide in locul numit "Sub Fata Calinesei", la baza unui perete de calcar ce strajuieste valea la o departare de aproximativ 1 km de gura acesteia, la o altitudine de circa 1250 m.
Descoperita in anul 1962 de Matei Dumitru, paznicul Ghetarului de la Vartop, pestera este cercetata in premiera de I. Viehmann, Gh. Racovita si I. Salajan in 1963 si cartata pe o lungime de 280 m. Explorarile ulterioare, intreprinse indeosebi de L. Valenas, fac sa creasca progresiv lungimea cunoscuta a cavitatii, care ajunge in 1977 la 607 m.
Huda Orbului constituie un ponor clasic, care dreneaza apele din cursul superior al vaii precum si zona dolinara care se intinde spre vest. Ea se compune dintr-o galerie larga, cu traseu sinusoidal, a carei intrare de mari proportii este curand ingustata de un con inalt de daramaturi. Cursul subteran nu apare decat dupa vreo 60 m, dintr-o conducta laterala foarte stramta, si curge printre plaje de pietris si nisip in mare masura acoperite de cruste stalagmitice. Pe alocuri, apele au indepartat stratul de aluviuni si aceste cruste au ramas suspendate pe pereti, devenind marturii ale diferitelor faze de umplere si de excavare prin care a trecut golul subteran.
Dupa 120 m de la aparitia sa, paraul formeaza o cascada de 8 m inaltime, urmata de doua marmite etajate, dincolo de care pestera are un cu totul alt aspect. Galeria se ingusteaza pana la 2-3 m si devine din ce in ce mai joasa, obligand in cele din urma la un taras pana in fata unui sorb prin care apele dispar definitiv. Resturile de cetina lipite de tavan arata limpede ca acest sector este deseori complet inundat in perioadele de viituri. Aval de cascada, cursul de apa primeste din dreapta un mic afluent care poate fi urmat pe o galerie puternic ascendenta pana in Sala Mare si apoi printr-un culoar foarte jos, pe care se mai poate inainta taras inca 78 m.
In pestera se afla un numar insemnat de coleoptere cavernicole. Cursul ei subteran are o resurgenta inca necunoscuta, iar formatiunile stalagmitice sunt foarte bogate.
Vizitarea integrala a pesterii necesita echipament speologic complet si o scara speologica; nu se recomanda turistilor decat pana la cascada. |
 |
Inainte de comuna Nucet, la kilometrul 8 al soselei DN 75, Crisul Baita primeste pe dreapta apele Vaii Bulzului. Un drum de tara, accesibil in parte si mijloacelor auto, urca pe aceasta vale pret de 2 km, pana intr-o poiana unde se intalnesc trei viroage, dintre care doar cea din mijloc adaposteste un parau modest, in capatul de jos al poienii incepe o poteca ce urca pe versantul viroagei din dreapta, numita Sodolul Plopului, pana deasupra unui prag abrupt. Aici, tot in latura dreapta, incepe o cararuie care se intoarce catre gura vaii, castigand in continuare in inaltime pana deasupra poienii. La foarte putin timp dupa intrarea in padurea de fagi, la o altitudine de 560 m, apare deschiderea inalta si larga a Pesterii de la Fanate.
Aceasta a facut obiectul uneia dintre cele mai vechi descrieri consacrata unei pesteri de pe teritoriul tarii. In urma vizitei efectuate in anul 1772, Elek Nedetzky o descrie amplu in limba latina, intr-o brosura aparuta la Viena in 1774. Ea a fost apoi citata in numeroase lucrari si studiata de A. Schmidl in 1863 si de Jeannel si Racovita in 1929.
Pestera este constituita in principal dintr-o galerie aproape rectilinie, lipsita de ramificatii, a carei lungime insumează 300 m si care ofera in cea mai mare parte a sa dimensiuni considerabile, ajungand la 15-20 m in latime si la 10-25 m in inaltime. Podeaua, in general orizontala, este formata dintr-un strat gros de argila acoperita cu pietre si, spre fund, cu fragmente de crusta stalagmitica. In acest important depozit de umplutura s-au concentrat numeroase resturi scheletice ale ursului de caverna care, prin degradare progresiva, au dus la constituirea unui humus bogat in compusi fosfatici. Peretii sunt in buna masura concretionati, dar majoritatea formatiunilor au avut, din pacate, de suferit in lungul rastimp de cand pestera este vizitata de turisti. Dupa un pasaj mai stramt, galeria principala ia sfarsit intr-o sala ocupata in parte de blocuri prabusite, din latura dreapta a careia se poate ajunge intr-un scurt sistem de galerii superioare, astfel incat lungimea intregii retele subterane se ridica la 450 m.
Pestera si-a castigat o celebritate si prin fauna cavernicola, din care amintim coleopterele Duvalius (Duvaliotes) paroecus, Drimeotus mihoki rothi si Pholeuon leptoderum leptoderum, araneidul Nesticus fodinarum si pseudo-scorpionul Neobisium brevipes. |
 |
Inscris in peisajul framantat de la izvoarele Crisului Baita, acest impunator fenomen carstic se afla la obarsia Vaii Crisurilor, la o altitudine de 674 m.
Din soseaua care urca in lungul Crisului (traseu turistic marcat cu triunghi rosu) se desprinde pe stanga, dupa 3 km de la localitatea miniera Baita-Plai, o poteca taiata in versantul stancos, care, patrunzand curand in padurea de fagi ce imbraca malurile vaii, castiga progresiv in inaltime, pana intr-o poienita unde intalneste apa Vaii Cosurilor. Mergand in continuare pe firul acesteia se ajunge la picioarele unei faleze inalte de calcar ce intrerupe net valea. Aici se deschide o arcada neobisnuit de regulata, masurand 10 m inaltime si 12 m latime, de sub care se iveste apa Vaii Cosurilor.
Marea arcada de la intrare este urmata de un spatiu larg, orizontal, a carui podea este acoperita de bolovanisul adunat pe malurile cursului de apa. In partea opusa, apa se arunca peste o cascada de 4 m inaltime, la picioarele careia vartejurile au sapat in piatra o excavatie circulara, cu pereti slefuiti, numita, in limbaj geomorfologic, marmita.
Depasirea pragului format de aceasta cascada permite accesul intr-o sala vasta de aproximativ 20 m diametru, care constituie de fapt fundul in intregime luminat al unui mare aven. Peretii verticali si lustruiti de siroirea apelor se ridica la 30-35 m inaltime, in timp ce pe podea zace un larg con de daramaturi amestecate cu frunze moarte si acoperite de zapada pana catre inceputul verii.
Dincolo de acest con, in latura stanga a salii, se afla deschiderea stramta a unei galerii, de obicei ocupata in intregime de apele care razbat pe aici in fundul avenului. Dupa perioade secetoase indelungate atunci cand debitul torentului scade mult, acesta nu mai apare decat la baza falezei calcaroase, in talvegul vaii, iar galeria poate fi parcursa, nu fara greutati, pe o lungime de 89 m, pana la un put adanc, inecat de ape. |
 |
Pestera de la Galaseni se gaseste pe platoul cu acelasi nume, pe versantul nordic al Muntilor Piatra Craiului. Ea se deschide la o altitudine de 380 m, in extremitatea dinspre aval a Vaii Deblei. Intrarea in pestera se afla in vecinatatea bisericii din satul Galaseni.
Pestera a fost explorata pentru prima data in anul 1943, de catre J. Xantus. Reteaua subterana a pesterii se desfasoara pe trei niveluri principale de carstificare, racordate intre ele in mai multe puncte si alcatuite din galerii cu desfasurare in general liniara, slab meandrate.
Unul din sectoarele cele mai bogat concretionate ale pesterii, il reprezinta Sala Capritei de Argint. In Galeria Morcovilor, lunga de 389 m, predomina stalactitele.
Parcurgerea integrala a pesterii pune o serie de probleme tehnice. Fundatia Ecotop, in a carei custodie se afla pestera, va da curs, in toamna aceasta, unui proiect ce prevede desfasurarea unor activitati pentru imbunatatirea planului de management si a regulamentului de vizitare si protectie. |
 |
Pestera Moanei, aflata pe versantul drept al Vaii Luncilor (sau a Misidului), aproape de comuna Suncuius, se intinde pe o lungime de peste 1.200 m.
Pestera are doua intrari generoase, iar cele doua galerii se unesc intr-o sala mare si inalta, avand podeaua formata in intregime din gururi de diferite dimensiuni, scaldate de apa ce se prelinge de pe o scurgere parietala.
Caracteristice acestei pesteri sunt cascadele de calcar depuse de catre apa a carei albie s-a inaltat odata cu depunerea carbonatului, precum si stalactitele tubulare (numite si "macaroane"), lungi aproape de 2 m si cu o latime de ordinul milimetrilor.
Pe una din terasele de la intrarea in pestera au fost descoperite 4 vase de ceramica apartinand culturii de Cotofeni (2000 i.Hr.).
Exceptand primii 120 m de galerii, parcurgerea Pesterii Moanei necesita nu numai un echipament speologic complet si materiale de explorare, ci si un grad mai ridicat de pregatire fizica si tehnica. |
|
|
Acum sunt 38 utilizatori online
Max Utilizatori Online: 1015 la 30/08/2010
|
gasite 15 albume
|
|
|
|
<
|
September 2010
|
>
|
L |
M |
M |
J |
V |
S |
D |
| | | |
|
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
11 |
12 |
13 |
14 |
15 |
16 |
17 |
18 |
19 |
20 |
21 |
22 |
23 |
24 |
25 |
26 |
27 |
28 |
29 |
30 |
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
10/09/2010 @ 22:10:07
script executat in 469 ms
|
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3