La 4 km sud-est de comuna Sacuieni, la o altitudine de 142 m, in albia mlastinita a unui afluent al Barcaului, se afla Lacul Cicos, o rezervatie naturala (ocrotita din anul 1981) cu o suprafata de cca 10 ha.
Rezervatia este unica nu numai in tara, dar si in aceasta parte a continentului, ea adapostind o adevarat flora relictara. Lacul Cicos este de fapt o mlastina cu specii relictare de sfagnete, plauri si arinisuri plutitoare.
Aici, vegetatia plutitoare (plaurul), care in general se gaseste in regres si in alte regiuni, s-a pastrat in toata complexitatea sa.
Se pot remarca o serie de raritati fluoristice si specii pe cale de disparitie: garoafa de munte, stanjenelul, rodul pamantului oriental, cucuta de balta, ruscuta de primavara, trifoiul amar, foarfeca baltii, sadina, bumbacarita, solovarfita, nopticoasa trista si multe altele.
In zona lacului au fost evidentiate cca 20 de specii de mamifere (cerbul carpatin, pisica salbatica, mistretul, vulpea, capriorul, jderul, dohorul, nevastuica, ariciul, bursucul), animale mici (cartita, soareci, liliac, chitcani), 8 specii de amfibieni si reptile si un numar mare de specii de pasari, multe dintre acestea fiind strict protejate prin conventii internationale (eretele de stuf, barza alba, uliul porumbar si pasarar, pescarusul albastru, stracul rosu, egreta, fazanul, pupaza, cucul).
Avenul de la Betfia, numit de localnici "Craterul de la Betfia", se deschide pe versantul vestic al Dealului Semleu, din perimetrul satului Betfia (comuna Sanmartin), in apropierea satiunilor balneo-climaterice Baile Felix si 1 Mai.
Avenul se deschide sub o arcada impresionanta si are o adancime verticala de aproximativ 60 m. Intrarea superioara, cu un diametru de 1 m, debuseaza la o cota inferioara de 13 m in putul principal.
Sala Mare se continua cu doua galerii descendente, in total 264 m si o denivelare totala de 85 m.
Temperatura interioara de 18-20 de grade este constanta indiferent de anotimp, din aceasta cauza, pe timpul iernilor geroase, "hornul pesterii scoate aburi", fenomen care i-a determinat pe localnici sa creada ca in interior fierb apele termale.
In sedimentele acestei foste pesteri si in alte cateva puncte au fost descoperite faune fosile, unde s-au acumulat in asa numitele argile rosii (sau "terra rosa"). In salile subterane isi gasesc adapost cateva specii de lilieci (Rhinolophus ferrumequinum si Myotis bechsteini), specii protejate la nivel national si european.
Avenul de la Betfia este un obiectiv turistic deosebit de atractiv pentru toti cei pasionati de speologie.
Pe partea stanga a Vaii Ariesului, in Tara Motilor, la 15 km de Campeni si la 10 km de comuna Vidra, se intinde maiestuos rezervatia paleontologica Dealul cu Melci, unul dintre cele mai bogate locuri fosilifere din Romania.
Rezervatia este constituita din depozite senoniene cu mare densitate de gasteropode fosile (mii de melci ramasi din marile calde cretacice acum 15 milioane de ani) pe suprafata de 1 ha.
Unicat geologic cu o vechime de 65-70 milioane de ani, reprezinta o alternanta de conglomerate cu gresii si marne, unde sunt incrustate 35 de specii de moluste. Gasteropodul dominant in stratele de gresii fosilifere este "Acteonella giganteea", o scoica cu cochilie in forma de melc care popula apele Marii Tethis in urma cu sase milioane de ani.
Se spune ca la Dealul cu Melci timpul curge invers, inspre trecut si privind amprentele unice lasate de trecerea anilor, gandul te poarta inapoi catre nasterea pamantului.
Datorita valorii sale stiintifice aceasta zona restransa din Muntii Apuseni, ce reprezinta vechi sedimente ale Cretacicului superior, formate intr-o mare cu fundul stancos, a fost declarata rezervatie naturala.
Acest stejar secular din specia stejar pedunculat (Quercus robur) are un statut de monument al naturii, fiind asadar protejat prin lege. Este una dintre cele mai mari specii din Romania, care creste activ timp de 200 de ani, avand o longevitate care atinge frecvent varsta de 500-600 ani. In judetul Bihor poate fi intalnit pana la 900 m altitudine.
Stejarul de la Remetea are 170 cm diametru, 25 m inaltime si varsta aproximativa de 400 ani. Impreuna cu inca un stejar care intre timp a fost distrus, a fost declarat monument al naturii prin Decizia nr. 19 din 1995 a Consiliului Judetean Bihor. Este ultimul arbore dintr-o veche si intinsa padure de stejar ce facea legatura in trecut intre satele Remetea si Meziad si a devenit o adevarata emblema a comunei Remetea.
Relieful Apusenilor nu poate fi conceput fara cheile si defileele sale. Forme care binecuvanta, prin numar, fizionomie si amploarea dezvoltarii, peisajul, innobilandu-i trasaturile si ridicandu-i la cote superioare atractivitatea.
Cheile Bratcutei sunt situate in lungul cursului inferior al vaii cu acelasi nume, intre confluenta cu Valea Rusului si comuna Bratca. Sapate in calcare si dolomite triasice pana la confluenta cu Valea Seaca si in calcare jurasice, in rest, Cheile Bratcutei au o lungime de 4,4 km si sunt drenate de un curs de apa cu caracter permanent.
Pana la confluenta cu Valea Rusului, Bratcuta curge intr-o vale adanca, larg deschisa, cu versanti partial impaduriti. La intrarea in formatiunile calcaroase, el primeste, din dreapta, apele temporare ale Izbucului de pe Travertin, iar apoi pe cele permanente din Izbucul Damisenilor, situat la baza versantului stang, prin care se dreneaza apele captate in subteran in Depresiunea de la Damis.
In aval de acest izbuc, cursul de apa se angajeaza in cheile propriu-zise, care se desfasoara aproape rectiliniu, cu un profil transversal, cu treceri repetate de la forma de V la cea de U si invers, avand adancimi ce variaza intre 80-150 m. In partea superioara a versantilor apar o serie de abrupturi calcaroase, de 30-40 m inaltime, la baza carora se afla importante treme de grohotis, uneori fixate printr-o vegetatie de arbusti care indulcesc panta profilului transversal.
In jumatatea inferioara, prin izvoarele situate la diferite cote, razbat la suprafata (dupa averse sau ploi indelungate) apele ce se pierd dolinele dezvoltate de o parte si de alta a cheilor. La iesirea din chei, colectorul principal primeste, din dreapta, apele temporare ale Vaii Seci iar din stanga pe cele din Izbucul Bratcanilor care dreneaza apele captate in subteran in Valea Luncilor, in Depresiunea Ponoras si de pe suprafata carstica dintre Valea Misidului si Valea Bratcutei. Aval de acest izbuc, valea se largeste brusc, iar cursul de apa urmareste versantul vestic al ulucului depresionar pe vatra caruia se afla localitatea Bratca.
Spre deosebire de celelalte sectoare de chei din Muntii Padurea Craiului, in evolutia carora au intervenit si procesele de captare carstica, Cheile Bratcutei par ca s-au format, in exclusivitate, sub actiunea eroziunii liniare, in functie de pozitia si evolutia pe verticala a nivelului de baza local.
In judetul Bihor exista peste 60 de rezervatii naturale si monumente ale naturii, fiind al doilea judet din tara ca si capital al ariilor naturale protejate.
Pentru a se pastra nealterata frumusetea lor, o parte din monumentele naturii sunt ocrotite de lege, spre a putea fi transmise in cat mai buna stare generatiilor care vor urma, chiar in conditiile puternicelor influente pe care le exercita omul.
Muntii Apuseni isi impun frumusetea cadrului natural luat in ansamblu, remarcabil pentru frumusetea peisajelor sale. Sub acest aspect, cea mai interesanta este zona carstica a Muntilor Bihor care, prezinta cea mai spectaculoasa, interesanta si originala zona carstica din tara noastra, similara sau superioara unor zone carstice consacrate din Europa.
Amplasate in sectorul mijlociu al vaii cu acelasi nume, dispuse sub forma unui arc de cerc, pe o lungime de cca. 2 km cu versanti ce depasesc pe alocuri 100 m, Cheile Albioarei ne dezvaluie un peisaj frumos si salbatic, specific regiunilor carstice lipsite de cursuri active de apa, cu grohotisuri, si stanci fara vegetatie.
Prin pozitia lor, marginite in amonte de Ponorul Albioarei si in aval de satul Tarina, Cheile Albioarei reprezinta unica poarta de patrundere dinspre Beius in interiorul muntilor Padurea Craiului, si de traversare a acestora inspre Depresiunea Vadului.
Un numar impresionant de guri de pestera (Ciur-Izbuc, Ciur-Ponor, Pestera Vacii, Pestera Gruiet) se pot observa in ambii pereti ai cheilor, alaturi de cele ale vechilor mine de exploatare a bauxitei.
Formarea Cheilor Albioarei este strans legata de evolutia bazinului senonian al Rosiei si cel neogen al Beiusului care, prin pozitia lor, au impus atat sculptarea cat si curbarea lor spre sud, cu o desfasurare in arc de cerc. Disparitia cursului de apa din lungul vaii primare Runcsor-Sohodol-Albioara si transformarea acesteia intr-o vale carstica de tip sohodol se datoreaza unor intense procese de carstificare care s-au manifestat, mai ales, in pleistocen.
Ca si in cazul altor tronsoane de chei din muntii Padurea Craiului, Cheile Albioarei s-au dezvoltat in zona de debusare a cursului de apa intr-un cadru depresionar. In timpul sculptarii lor, acesta colecta, in afara apelor unor afluenti de suprafata (Valea Merisorului) si o serie de cursuri subterane ce evoluau in lungul unor pesteri, azi fosile, a caror bazine de alimentare se gaseau la nivelul platourilor carstice din lungul cheilor. Dupa disparitia cursului de apa, ele au evoluat numai sub actiunea proceselor de versant iar izvoarele carstice ce debusau in chei au inceput sa dispara treptat sau sa devina temporare. Aceste noi caractere s-au datorat, fara indoiala, noilor conditii climatice, deficitare in precipitatii.
Cheile Albioarei tind spre o largire a profilului transversal si spre o aplatizare treptata sub actiunea agentilor fizico-chimici de modelare actuala a reliefului.
Rezervatia paleontologica Dealul Somleu este situata la circa 8 km de Baile 1 Mai, in apropiere de satul Beftia si are o suprafata de 0,5 ha.
In apropierea satului Betfia se afla o avena adanca de 11 m, inconjurata de Dealul Somleu pe care s-au identificat 13 puncte fosilifere, independente si diferite ca varsta.
Descoperite in 1911 si supuse unor cercetari minutioase, fosilele identificate in aceasta regiune cuprind resturi de reptile, pasari, mamifere, rozatoare si carnivore.
In acest punct fosilifer s-au descoperit pentru prima data in tara noastra resturile marelui carnivor felin Machairodus si chiar unele specii noi pentru stiinta ca: Pliomys episcopalism, Allophaiomys pliocaenicus, A. Laguroides, Muscardinus dacicus.
Cercetarile paleontologice au scos la iveala numeroase asociatii faunistice care s-au perindat in Pleistocenul mediu (era glaciala).
Datorita valorii sale stiintifice, paleogeografice, acest punct fosilifer a fost declarat monument al naturii.
Situata in partea de sud-vest a Parcului Natural Apuseni, la 2 km de Sighistel (langa Campani), Valea Sighistelului este un adevarat paradis speologic.
Desi intreaga vale nu masoara decat 9 km, turistul iubitor de natura strabate aproape jumatate din distanta flancat de coaste stancoase, printre pereti verticali care transforma zona intr-un canion. Valea adaposteste peste 100 de pesteri, majoritatea foarte greu accesibile, cele mai interesante pentru turisti fiind Pestera Magura si Pestera Coliboaia.
Intrarea in sectorul calcaros al Vaii Sighistelului este marcata de un fel de poarta pe care o formeaza coastele stancoase ale Dealului Tibocoaia in stanga si Fata Pietrei in dreapta. Apoi malurile se indeparteaza pana la confluenta cu Valea Rea unde, din stanga, avanseaza spre firul apei pintenul pe care il formează Piatra Lunga iar ceva mai departe se ridica peretele de la Cazatura Lupului, in dreapta, valea este dominata de coastele impadurite ale Dealului Corbeasca, amonte de care, in locul numit ,"La Stramtura", versantii se apropie iarasi, inghesuind albia intre contraforturi puternice de calcar.
Urmatorul sector al vaii care marcheaza confluenta cu Paraul Blidarului, are aspectul unui veritabil canion, cu patul acoperit de blocuri si trunchiuri de lemn. Doar in doua locuri raul mai scapa putin din chinga muntelui, cel de al doilea reprezentand poiana din care se desprinde cararea spre pesterile Magura si Coloboaia. Apoi malurile se strang din nou intr-o taietura atat de ingusta si de salbatica, incat devine practic inaccesibila: este canionul Vaii Sighistelului, dincolo de care se intinde manunchiul de valcele de la obarsia vaii, rasfirat pe coastele de apus ale Pietrei Muncelului.
Pana in anul 1977 au fost descoperite si explorate aici nu mai putin de 75 de pesteri si avene, dar majoritatea lor sunt foarte greu accesibile. Pe malul stang al vaii, amonte de confluenta cu Paraul Blidarului, poate fi vizitata cu usurinta Pestera Dracoaia, care impresioneaza prin proportiile salii subterane.
In pofida traseului sau scurt, Valea Sighistelului adaposteste unul dintre cele mai interesante si mai spectaculoase complexe carstice din Muntii Bihor.
Natura este un iscusit creator. Prin frumusetea lor, cascadele reprezinta un punct de atractie pentru turistii din intreaga lume.
Caderile de apa, prin frecare, produc un fenomen de ionizare a aerului, fenomen care a fascinat din totdeauna, oferind visitatorilor o senzatie unica, de neuitat.
O veche legenda din timpuri stravechi, poveste despre un zeu indragostit de o muritoare, Naipi, indragostita la randul ei de un tanar pe nume Tarobo. Intr-o zi de vara, cei doi indragostiti se plimbau cu o canoe, cand zeul, suparat ca Naipi daruise inima altcuiva, a taiat albia raului pentru a-i condamna la o eterna cadere. Asa se spune ca s-a format prima cascada.
In Muntii Apuseni se afla un numar mare de cascade spectaculoase:
CASCADA MOARA DRACULUI Situata pe Valea Draganului, in apropiere de Stana de Vale, cascada Moara Dracului se pravale peste un impresionant perete de stanca vulcanica, formand 2 saritori de insumeaza circa 20 m.
CASCADA IADOLINA Situata pe Valea Iadului, la aproximativ 6 km de la Coada Lacului Lesu spre Stana de Vale, are o inaltime de aproximativ 10 m.
CASCADA SARITOAREA IEDUTULUI Situata pe Valea Iadului, la circa 7 km de Stana de Vale si la circa 300 m in aval de Cascada Valul Miresei, cascada se pravale peste un prag de circa 10 m.
CASCADA VALUL MIRESEI Situata pe Valea Stanciului, cascada are cca. 50 m inaltime. Denumirea cascadei vine de la legenda care spune ca o mireasa ar fi cazut in ziua nuntii de pe stanci si i-ar fi ramas voalul agatat. Nuntasii s-au oprit acolo si au inceput sa planga si din lacrimile lor s-a format cascada.
CASCADELE DE SUB VARFUL CUCURBATA Cascada Hotaran este cea mai mare cascada de sub Varful Cucurbata Mare ce se revarsa in 3 trepte insumand circa 80 m. Privita de la baza, este vizibila doar prima treapta, de circa 30 m. Pentru a ajunge la cea de-a doua treapta, se poate urca foarte abrupt prin dreapta primei caderi de apa. Zona cascadelor de sub varful Cucurbata, este accesibila din Carpinet (la E79) - Leheceni - Saliste de Vascau - Poiana - fosta mina de uraniu (15 km). In dreapta, pe o vale secundara, se afla cascada Carligoi, in mijloc - cascada Hotaran si in stanga, cascada Fantanele.
CASCADA OSELU Este situata pe valea cu acelasi nume, in imediata apropiere de confluenta cu Valea Boga, afluent al Vaii Bulzului. Are o inaltime de circa 10 m. Accesibila din Boga, urmand drumul forestier (circa 2 km) ce se desprinde inainte de confluenta cu Valea Rea, drum ce insoteste Valea Boga pana in apropiere de cascada, unde se afla si un mic baraj de retentie.
CASCADA BULBUCI Situata pe Valea Boga, cascada Bulbuci are o inaltime de 40 m, in trei etaje. Ultimul este cel mai frumos, unde apa se arunca intr-o cadere de 18-20 m. La celelate doua trepte este mai greu de ajuns.
CASCADA VARCIOROG Cascada Varciorog este situata in perimetrul comunei Arieseni in apropiere de localitatea Vanvucesti la o altitudine de 1090 m. Cascada in sine are o inaltime de 15 m fiind de o frumusete deosebita.
CASCADA SARITOAREA BOHODEIULUI Situata pe Valea Aleului, cascada Saritoarea Bohodeiului reprezinta rezervatie complexa geologica, floristica si forestiera, cu o suprafata de 174 ha, care ascunde o interesanta cadere de apa (vezi articol mai vechi).
CASCADA MOLOH Situata in zona Cheilor Somesului Cald, cascada Moloh are o inaltime de cca. 10 m.
CASCADA VADU CRISULUI Situata in Defileul Suncuius - Vadu Crisului, aproape de pestera Vadu Crisului, cascada are o inaltime de 9 m si impresioneaza prin prabusirea brusca a apei paraului ce iese din pestera in apele raului Crisul Repede. Este vizibila si din tren in apropierea haltei Pestera pe linia Oradea - Cluj Napoca.
Spectacolul de sunet si culoare, de maretie si forta a naturii pe care il ofera cascadele din Bihor este cu siguranta o experienta de neuitat.
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3.jpg','wikimedia','resizable=yes,location=no,menubar=no,scrollbars=yes,status=no,toolbar=no,fullscreen=no,dependent=no,width=800,height=600,left=5,top=5'))){kind=link}