Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre varf.
De Georgia (la 20/08/2008 @ 08:01:00, in 01 ISTORIC, citit de 157 ori)
"Fiecare loc de pamant are o poveste a lui, dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca s-o auzi si trebuie si un dram de iubire ca s-o intelegi." (Nicolae Iorga) ...................................................................................................................................................... Se spune ca fiecare coltisor de lume isi are povestea sa. Fiecare copac si fiecare ochi de apa ne pot povesti, daca stim sa ascultam cu atentie, despre vremurile bunicilor, strabunicilor sau stra-strabunicilor. Insa, adevaratele povesti sunt acelea pe care le descoperim, scuturandu-le de praful timpului. Este si povestea CARPINETULUI.
Inceputurile vietii omenesti pe aceste meleaguri au fost atestate arheologic inca din Paleolitic.
Comuna Carpinet este atestata documentar din anul 1588 (1971, Stefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, pag. 481).
Localitati componente: Calugari (schimbat denumirea Ponoarele in 1966), Izbuc (1588 Zohodol), Leheceni (1588 Lehechien).
De Georgia (la 20/08/2008 @ 08:00:00, in 01 ISTORIC, citit de 229 ori)
In procesul cunoasterii trecutului istoric, investigatiile se largesc si in directia culegerii de informatii de la martori oculari. Multe episoade ramase necunoscute din cauza ca lipsesc unele documente si manuscrise importante, disparute, distruse sau deteriorate, pot fi reconstituite pe baza amintirilor unor martori. Batranii, si in special cei foarte batrani, pot sa dea lamuriri pretioase cercetatorului stiintific.
Fiecare popor se poate lauda cu mostenirile sale spirituale. Cu oamenii si obiceiurile sale. Noi, romanii, ne mandrim cu batranii nostri, acei batrani verzi amintiti in legende si de existenta carora nimeni nu a stiut de-a lungul anilor.
Cu ocazia unor cercetari documentare privitoare la istoria Transilvaniei, se descopera ca intr-o ancheta facuta in Bihor, in noiembrie 1619, au fost ascultati sub juramant peste 20 de martori tarani romani din satele Carpinet, Leheceni, Saliste, Ceriscior, Sohodul si Calugarali, care erau "toti batrani de 100 de ani".
Cel mai batran om cunoscut in actele romanesti ale vremurilor este iobagul Lupu Basa din Carpinet, de care aminteste si urbariul domeniului Beius, din anul 1600. Cu ocazia unei anchete din 9 noiembrie 1619, in care se cerceta daca preotul Parvu este scutit de slujba ostirii si de dari, conform unui act semnat de insusi imparatul Sigismund, sunt audiati peste 20 de martori batrani din 6 sate, dintre care cei mai multi erau trecuti de 100 de ani. Toti depun marturie in favoarea preotului Parvu, ultimul dintre ei fiind Lupu Basa, a carei varsta, de circa 225 de ani este consemnata de 2 ori in documentele intocmite.
Mos Lupu aminteste despre rolul sau in constructia bisericii din Carpinet si depune, la randul sau, marturie despre actele eliberate de Cancelaria imparateasca si prin care preotul Parvu si urmasii sai erau scutiti de slujba ostaseasca si de plata darilor pe veniturile obtinute pe pamanturile bisericii.
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3