|
Articole publicate pe site, in ordine cronologica.
 |
In fiecare an, pe 14 septembrie, se sarbatoreste Inaltarea Sfintei Cruci, ziua in care imparatul Constantin si mama sa, Elena, au gasit crucea pe care fusese rastignit Iisus si o multime mare de oameni din Ierusalim s-au adunat pentru a cinsti Sfanta Cruce.
In popor i se mai spune Ziua Crucii si este considerata data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei.
Batranii spun ca de Ziua Crucii se inchide pamantul, luand cu sine insectele, reptilele si plantele care au fost lasate la lumina in primavara. In lumea satelor inca se mai crede ca serpii, inainte de a se retrage in ascunzisurile subterane (unde vor hiberna pana in primavara urmatoare), se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o "piatra nestemata", folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
Pasarile incep sa plece in stoluri spre alte tari, anuntand venirea toamnei. Florile incep sa se ofileasca iar cele care se mai pastreaza proaspete (busuiocul, menta, cimbrul, maghiranul, matraguna) sunt considerate magice. Acestea sunt culese in buchetele si sunt duse la biserica pentru fi puse in jurul crucii si a fi sfintite. Plantele sfintite se pastreaza in casa, la icoane, fiind folosite la nevoie in vindecarea unor boli.
Ziua Crucii se bucura si de alte semnificatii. In zonele viticole, marcheaza inceputul culegerii viilor, fiind numita si Carstovul viilor. In unele locuri, mai exista inca obiceiul de a chema preotul pentru sfintirea locului unde se vor aseza butoaiele cu vin. In credinta poporului roman, strugurii ultimei tufe de vie nu se culeg nicodata, fiind lasati prinos lui Dumnezeu si pasarilor cerului, acestia fiind numiti "Strugurii lui Dumnezeu".
In serile culesului, podgorenii fac focuri din vita uscata, in jurul carora petrec cu mancare, bautura si muzica. In satele din Transilvania, obiceiul poarta numele Suretiu.
Tot in aceasta zi, se bat nucii si se recolteaza din padure ramurele de alun. In traditia populara, alunul este considerat ca fiind un arbore cu functii magice, iar ramurile culese de Ziua Crucii capata calitati miraculoase. Fantanarii le foloseau pentru depistarea izvoarelor subterane iar alti oameni pentru detectarea comorilor ascunse.
In Ziua Crucii nu se lucreaza pe camp sau in casa, pentru a nu atrage primejdiile si nu se consuma alimente sau samburii care au forma unei cruci (peste, usturoi, prune, nuci).
Se spune ca Ziua Crucii aduce leac si pentru pomii neroditori. Oamenii atarna in ramurile pomilor fara de rod vite de castraveti, curpeni de pepene si cruci de busuioc sfintit crezand ca, in modul acesta, vor beneficia de rod bogat in toamna viitoare.
Acum se fac si prognozari meteorologice:
- daca tuna de Ziua Crucii, toamna va fi lunga
- daca cocorii incep sa plece, timpul se va raci in curand
- daca ciorile incep sa chiraie, va cadea bruma
- daca se coc calinele, va fi iarna timpurie
Fiind mare sarbatoare, de Ziua Crucii se impart pomeni pentru cei trecuti pe taramul celalalt. In ulcele noi, impodobite cu fir rosu la toarta, se toarna apa rece de izvor, lapte sau miere, iar deasupra se asaza un colac sau un covrig. Pomana este oferita mai ales copiilor si nevoiasilor, alaturi de o lumanare si un cuvant bun. |
 |
"Oamenii nostrii din popor, oamenii pamantului, au trait o viata mai echilibrata si nu rareori mai profunda decat a noastra, care nu rareori inseamna o demisie a moralei. Apropiati de natura vie, bogata si multiforma, inarmati cu o stiinta a tuturor amanuntelor in marea masa a tainelor ce se deschid continuu, mesteri artisti si artisti mesteri, sensibili la intreaga gama de forme si culori a lumii aparente si la puterile celei ascunse, stapani ai virtutilor care fac din lut esente, oamenii acestia mai putini evoluati material, simplii si inapoiatii confortului, ne intrec deseori in intelepciune si virtute.
Plini de elan sau masurati, delicati sau aspri, dar intotdeauna sinceri si demni in fata problemelor vietii, acesti oameni la care simplitatea inseamna esentialitate, imbina munca cu cantul, durerea cu surasul si setea de adevar cu frumusetea.
Ei nu cunosc ca noi toate minunile stiintei si ale tehnicii, dar cunosc sporul ascuns al lucrurilor si sensul darurilor naturii umane. Din traditie sau din carte, ei fauresc totul prin sfortare proprie, din experienta mereu innoita cu fiecare ins ce vine pe lume.
O intuitie vie si adanca, un elan creator fara limita, o comuniune perfecta cu lumea inconjuratoare - acel real viu si tainic, nu acela mort si banal al unor pretinsi carturari - aspiratie copilareasca spre cer care niciodata nu le-a ramas pe de-a-ntregul inchis, acestea sunt insusirile unor oameni care cu prea multa usurinta au fost socotiti mizerabili.
Cine este acela care bate la portile cerului sa-i deschida soarele camarile sale de foc? Sa-l cautam in fiecare din noi!"
Ernest Berne - "Cel ce urca muntele" |
 |
Parcul Natural Apuseni a fost selectat de Federatia Europeana a Parcurilor "Europarc" ca primul parc di estul Europei care sa fie asistat financiar si logistic printr-un proiect finantat de Comisia Europeana. Europarc a desemnat Administratia Parcului Natural "Alpi Marittime" din Italia ca parc mentor cu rolul de a furniza cunostintele si expertiza in turism durabil.
Realizarea acestui plan este una dintre etapele necesare pentru ca Parcul Natural Apuseni sa poata accede in reteaua Carta Europeana a Turismului Durabil in Ariile Protejate, una dintre cele mai puternice retele de acest fel din lume. In prezent Carta are 60 de membrii, toti din Europa de Vest.
Administratia PN Apuseni va fi spijinita in instruirea si calificarea personalului, in atragerea de fonduri europene si in dezvoltarea unui turism durabil, insa principala conditie este conservarea naturii si culturii specifice zonei (constructiile montane autentice, stanele arhaice, activitatile traditionale).
Realizarea in practica a acestui concept nu este usoara, ci presupune cinci ani de pregatire, care incep in aceasta toamna. Aria din Muntii Apuseni care va fi inclusa in proiectul referitor la dezvoltarea turismului durabil include teritorii din judetele Alba, Bihor si Cluj.
Daca proiectul din Apuseni va fi unul de succes, modelul ar urma sa fie extins si in alte arii naturale protejate din Romania. |
 |
Pe data de 5 septembrie, in urma cu 12 ani, se stingea din viata Maica Tereza, cea care a intruchipat pentru milioane de oameni spiritul marinimiei crestine intr-un secol al materialismului si al lacomiei.
Ea a reusit ca nimeni altcineva sa dea vietii un scop, nelasand-o sa plece in sanctuarul timpului trista si goala. Maica Tereza ne-a lasat testamentul unei credinte de nezdruncinat, al unei sperante de neinfrant si al unei extraordinare caritati.
...............................................................................................................
Pilde, pentru noi toti:
"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se transforma in ani... dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau este cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai inainte, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp... mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine. Fa astfel ca in loc de mila sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata".
"Noi, cei care nu vor, condusi de cei care nu stiu, facem imposibilul pentru nerecunoscatori. Am facut atat de multe, pentru atat timp, primind atat de putin in schimb, incat suntem calificati acum sa facem totul din nimic".
"Cuvintele de bine pot fi scurte si usor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite".
"Sa nu credeti ca dragostea, pentru a fi adevarata, trebuie sa fie extraordinara. Lucrul de care avem nevoie e sa iubim fara ca asta sa ne oboseasca".
"In viata asta nu putem face lucruri marete. Putem face doar lucruri marunte cu enorma dragoste".
"Noi credem ca ceea ce facem noi e doar o picatura in ocean. Dar oceanul ar fi mai mic fara acest strop".
"Cu cat avem mai putin, cu atat dam mai mult. Pare absurd, dar aceasta este logica dragostei".
"Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte".
"Ziua de ieri a trecut. Ziua de maine nu a sosit inca. Nu avem la dispozitie decat ziua de azi. Hai sa incepem". |
 |
- nascut in 25.04.1941 la Draganesti
- scoala primara in satul natal
- studii liceale la Liceul "Samuil Vulcan" din Beius
- studii universitare la Facultatea de Filologie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca
- 1965, profesor de limba latina la Liceul nr. 1 din Beius
- 1968, inspector la Comitetul pentru Cultura si Arta Bihor - Oradea
- 1990, consilier teritorial sef in cadrul Prefecturii judetului Bihor
- 1997, director adjunct la Biblioteca judeteana "Gheorghe Sincai" din Oradea |
- 1998-2004, lector universitar la Facultatea de Arte Vizuale din cadrul Universitatii Oradea
- 2001, director la Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Bihor
- carti publicate: "Rememorari", "Ofranda vocalei", "O mie de lucruri", "Muntele acvilelor", "Vestitorul din amurg", "Calul Troian", "Imposibilul zbor de la cuib", "Strigaturi de sub roua"
- decedat in 08.07.2004
..............................................................................................................
Poet si prozator, om de o vasta cultura umanista, stralucit reprezentant al scolii beiusene, Viorel Horj a iubit cu ardoare satul natal si oamenii sai, zugraviti cu de-amanuntul in scrierile sale. Pe drumurile vietii, pe suisurile nebanuite ale creatiei si, in cele din urma, prin spatiul eternitatii, a pastrat o indisolubila legatura cu locurile natale.
Ultimul volum al scriitorului, intitulat "Imposibilul zbor de la cuib", reda intr-o viziune unica, copilaria si viata sa din satul natal. Un volum aflat "la granita dintre fictiune si realitate, vorbind in limbajul ei despre mitologia si metamorfozele pamantului bihorean", asa cum spunea in postfata autorul.
Prin prodigioasa activitate culturala si literara, Viorel Horj se numara printre cei mai importanti intelectuali bihoreni din perioada 1965-2004. |
 |
Septembrie este a noua luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele patru luni gregoriene cu o durata de 30 de zile.
Numele lunii Septembrie provine de la cuvantul latin "septem", sapte, deoarece era a saptea luna in calendarul roman. In Romania, luna septembrie, popular, are mai multe denumiri: Rapciune, Brumar cel mic, Vinicel, Viniceriu si Vinitel.
Este luna cea mai importanta pentru agricultori, acum fiind culese roadele muncii de peste an. Incepe culesul viilor, se ara si se fac semanaturile de toamna, se pregatesc gropile pentru altoi, se recolteaza fructele si legumele iar la sfarsitul lunii, mierea.
In viata satului traditional, septembrie se afla la hotarul dintre moarte si renastere, inchizand un ciclu si deschizand drumul pregatirilor pentru o noua viata.
Traditional, luna este impartita in patru saptamani: Saptamana Santamariei Mici, Saptamana Strugurilor, Saptamana Averii si Saptamana lui Mioi.
Prima zi a lunii este marcata de Simion Stalpnicul, cel care in credinta populara sustine cerul si pamantul, stand intr-un picior pe un stalp inalt. Ziua lui se serbeaza ca zi de mare primejdie; cand nu-i este respectata ziua, sfantul produce cutremure si casele se darama din temelie.
Oamenii nu lucreaza, ca sa nu le intepeneasca picioarele, sa nu se imbolnaveasca, sa nu ameteasca si sa nu schiopateze. Sarbatoarea se tine pentru roadele pamantului si pentru paza pomilor contra omizilor. Ziua lui Simion este totodata si ziua cand pasarile isi iau "boierescul", adica partea care li se cuvine din fiecare holda de grau.
Sarbatorile traditionale ale lunii septembrie sunt:
- 4 Septembrie: Sf. Vavila
- 5 Septembrie: Sf. Prooroc Zaharia (Nunta soarecilor)
- 8 Septembrie: Sfanta Maria Mica
- 14 Septembrie: Ziua Crucii
- 24 Septembrie: Teclele Berbecilor
- 26-28 Septembrie: Filipii de toamna
Prevestiri meteorologice:
- daca infloresc scaietii, atunci toamna va fi lunga si frumoasa
- daca cade ghinda, e semn ca iarna va veni curand
- daca randunelele migreaza repede, atunci se asteapta o iarna timpurie
- daca Rapciune e cald, Brumarel e rece si umed
- daca in Rapciune tuna, in Faur va fi zapada mare si an manos
Vechiul zodiac romanesc spune despre cel nascut in luna septembrie ca "are firea nestatornica, cu pricepere la invataturi adanci si la toate lucrurile si mestesugurile, iar mai ales la aritmetica, adica la socoteli cu numere, la lucruri de cancelarie. Cu mult noroc, va fi bun de fire, cinstit si va vorbi minunat. Oamenii straini vor tinea mai mult la dansul decat ai sai. Va avea dragoste mare la haine scumpe, va ajunge si om mare. Bolile lui vor fi friguri, varsat, va scuipa mult si va tusi. Spre batranete ii va pieri grasimea si chinuindu-se mult cu gandul, poate ajunge stricat la minte. E om cu narav si tiitor de minte, dragalas peste fire, inclinat spre trebile sufletesti si osebit sunt si norocosi". |
 |
Va supun atentiei textul lui Mircea Cartarescu: Sentimentul romanesc al isteriei. Cititi si reflectati...
...........................................................
"N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.
Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez. |
Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.
Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi. Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata".
|
 |
Ultima mare sarbatoare a verii este Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, praznuita in fiecare an la 29 august, cand se tine post, in popor fiind numita Santion de toamna.
Sfantul Ioan Botezatorul este una dintre cele mai venerate personalitati ale crestinismului, considerat drept ultimul profet al Vechiului Testament si vestitorul Noului Testament.
In lumea traditionala a satului, in aceasta zi, oamenii se feresc sa manance legume sau fructe de forma rotunda sau care au culoare rosie, si |
orice aliment care aminteste de forma capului sau de culoarea rosie a sangelui. Nu se taie nimic cu cutitul, toate alimentele de la masa se rup cu mana.
Postul se tine impotriva bolilor, mai ales a frigurilor. Unii incep postul negru, numit si sec, de la cruce pana la cruce, adica pana la Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.
O alta interdictie specifica acestei zile este si cea a folosirii maturii, pentru a nu deranja linistea mortilor. Spiritele mortilor pot fi imbunate dand de pomana mere, perea sau castraveti.
Exista numeroase legende despre Sfantul Ioan Botezatorul; una dintre acestea aminteste ca "Santion ar fi fost un tanar sarac de o rara frumusete. Intr-o zi, o femeie bogata l-a invitat peste noapte la ea, dar sfantul, nevrand sa intre in pacat, s-a rugat staruitor la Dumnezeu sa-i ia frumusetea cea ademenitoare. Se spune ca Dumnezeu i-a ascultat ruga si l-a invatat sa-si taie capul! Facand Santion acest lucru s-a pomenit cu un cap de... oaie in locul frumosului sau cap, scapand astfel de pacat" (Marcel Lutic - etnolog). |
 |
Billy Art Club & Feeling Dance din Lotus Center va asteapta la Oradea in data de 26 august, incepand cu orele 22:00, intr-un inedit ambient latino-caraibian, cu o picatura de mare, soare si Salsa.
Peste 50 de dansatori vor prezenta mai multe stiluri de dans, printre care Salsa, Merengue si Tango Argentinian.
Gazda si moderatorul serii va fi Cristian Jurcut, detinator al titlului de vicecampion mondial, impreuna cu echipa de dans la SALSA, categoria Rueda de Casino.
Manifestarea se desfasoara sub motto-ul: "Practicarea dansului deschide o alta cale de inaintare, bucura mintea si sufletul, oferind emotie, pasiune si bucuria de trai".
Intrarea este libera. |
 |
Avenul de la Betfia, numit de localnici "Craterul de la Betfia", se deschide pe versantul vestic al Dealului Semleu, din perimetrul satului Betfia (comuna Sanmartin), in apropierea satiunilor balneo-climaterice Baile Felix si 1 Mai.
Avenul se deschide sub o arcada impresionanta si are o adancime verticala de aproximativ 60 m. Intrarea superioara, cu un diametru de 1 m, debuseaza la o cota inferioara de 13 m in putul principal.
Sala Mare se continua cu doua galerii descendente, in total 264 m si o denivelare totala de 85 m. |
Temperatura interioara de 18-20 de grade este constanta indiferent de anotimp, din aceasta cauza, pe timpul iernilor geroase, "hornul pesterii scoate aburi", fenomen care i-a determinat pe localnici sa creada ca in interior fierb apele termale.
In sedimentele acestei foste pesteri si in alte cateva puncte au fost descoperite faune fosile, unde s-au acumulat in asa numitele argile rosii (sau "terra rosa"). In salile subterane isi gasesc adapost cateva specii de lilieci (Rhinolophus ferrumequinum si Myotis bechsteini), specii protejate la nivel national si european.
Avenul de la Betfia este un obiectiv turistic deosebit de atractiv pentru toti cei pasionati de speologie. |
|
|
Acum sunt 35 utilizatori online
Max Utilizatori Online: 1015 la 30/08/2010
|
gasite 15 albume
|
|
|
|
<
|
September 2010
|
>
|
L |
M |
M |
J |
V |
S |
D |
| | | |
|
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
11 |
12 |
13 |
14 |
15 |
16 |
17 |
18 |
19 |
20 |
21 |
22 |
23 |
24 |
25 |
26 |
27 |
28 |
29 |
30 |
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
10/09/2010 @ 22:47:25
script executat in 641 ms
|
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3