De Georgia (la 02/04/2010 @ 13:49:46, in 18 LEGENDE, citit de 224 ori)
Se zice ca erau odata doi frati: unul bogat, iar altul sarac. Si amandoi fratii astia erau megiesi. Celui bogat ii mergea foarte bine, caci avea tot ce-i trebuia. Cel sarac insa, neavind mai nimic, o ducea de pe o zi pe alta ca vai de dansul.
Intr-un an, si anume in revarsatul zilei de Pasti, s-a sculat cel sarac si a iesit afara, ca sa-si caute cateva vreascuri spre a-si atata focul si a face o tara de mamaliga pentru copii sai flamanzi.
O data intors acasa cu vreascurile, da peste alta nevoie: n-avea cu ce sa le aprinda. Ce sa faca el acuma?... de unde sa ia foc?... Pe cand statea el asa dus pe ganduri, zareste deodata pe fereastra un foc mare arzand pe varful dealului. Cum zari el focul acela, porneste degraba spre dansul si ajuns acolo, da peste 12 oameni care se incalzeau la foc.
- Buna dimineata si Hristos a inviat, oameni buni! - Multamim d-tale!- raspunsera acestia. Da ce vant te-a abatut pe la noi asa de dimineata si tocmai in ziua de Pasti? - intreba unul dintre dansii. - D-apoi iaca cum si iaca cum! - raspunse saracul - am venit sa-mi dati un pic de foc, ca sa-mi fac si eu o tara de mamaliga pentru copii mei, ca iata ceilalti oameni s-au pregatit cu pasca, cu oua rosii si cu multe altele de Pasti, insa eu, fiind sarman lipit pamantului, n-am nimica!
Atunci zise unul dintre dansii: - Ti-om da, dragul meu, dar spune-ne mai intai, care luna-i cea mai rea peste an? - Apoi de, - raspunse saracul - unii oameni zic ca luna lui Prier ar fi cea mai rea, dar mie toate mi-s totuna de bune! Atunci ii zise omul: - Tine poala camesii sa-ti dau foc!
Saracul, auzind cuvintele acestea, incepu a tremura de frica, temandu-se ca-i va arde si camesa si va ramane gol ca napul. Cu toate acestea insa nu se puse de pricina, tinu camesa si omul ii puse o lopata de jaratic in poala, zicandu-i ca, dupa ce va ajunge acasa, sa-l imprastie prin ograda si prin gradina.
Saracul facu asa, dupa cum i se spuse. Ajungand acasa, partea cea mai mare de foc o imprastie prin ograda si gradina, iara cu ramasita intra in casa si-si facu foc.
Nu mult dupa aceasta, iata ca una din fete striga plina de bucurie: - Tata, tata! vai ce de vite mai avem noi! Toata ograda si gradina e plina de tot felul de vite!
Iesind omul afara, vazu si el minunatia: ograda era plina de boi, vaci, cai, oi si tot felul de animale. Vazand toate astea si o copila de a fratine-sau, merse in casa si zise tatane-sau: - Tata, oare de unde are unchesul meu atatea vite, ca e plina ograda si gradina?
Iesind cel bogat afara si vazand vitele, il intreba pe frate-sau de unde are atatea vite. Saracul ii spune toata povestea si bogatul isi ia degraba o manta mare pe spate si se duce si el la focul de pe deal. Cand ajunge acolo, fara a da "buna dimineata", zice: - Oameni buni, dati-mi o tara de foc, ca mi s-a stins! - Ti-om da, de ce nu, dar mai intai sa ne spui care luna-i cea mai rea de peste an! - Apoi de, - raspunse bogatul - toate lunile peste an is bune, dar luna lui Prier, vai Doamne, ca scarnava-i, amus ploua, amus e pacla, amus ninge, si mai toate oile pier. Nu degeaba a zis cine a zis ca: "Prier prieste / Da si jupeste".
Atunci se scula Prier manios, caci oamenii aceia erau cele 12 luni de peste an, si-i zise rastit: - Tine poala de la manta! Bogatul intinse poala si Prier ii puse doua lopeti de foc intr-insa. - Mai pune una, zise bogatul. Prier ii mai puse o lopata. Bucuros de ceea ce a primit, bogatul se intoarse cu focul acasa, il turna prin gradina, ograda, grajd, sura si in tot locul si apoi se baga in casa in buna nadejde ca si el va capata, daca nu mai multe, apoi macar tot atatea vite ca si frate-sau.
Iata insa ca nu mult dupa aceasta, intrand copila sa in casa, ii spuse ca sura, grajdul si toate celelalte acareturi de pe langa casa ard.
Si asa a patit bogatul cel lacom si mandru! ................................................................................................................ Sursa: Sim. Fi. Marian - "Sarbatorile la romani"
Timp de doua zile (26 si 27 martie), Arena "Antonio Alexe" din Oradea va gazdui un targ culinar cu produse traditionale si ecologice. Evenimentul este organizat de Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Bihor, impreuna cu Camera de Comert si Industrie Bihor si Asociatia Bioterra, filiala Bihor.
Scopul evenimentului este de a promova produsele alimentare obtinute dupa retete traditionale si la prepararea carora se utilizeaza doar conservanti si arome naturale, precum si tehnologii traditionale.
Vor fi expuse produse de panificatie si patiserie, paste fainoase, miere de albine, vinuri, bauturi spirtoase, dar si o serie de produse de carmangerie, toate recunoscute si licentiate ca produse traditionale si ecologice de catre Ministerul Agriculturii di Dezvoltarii Rurale.
Deschiderea oficiala este programata pentru vineri, 26 martie, de la ora 11:00.
Intre taran si pamant a existat, dintotdeauna, o stransa legatura. Viata de zi cu zi se desfasura in functie de cerintele pamantului, intr-o perfecta uniune cu natura. In ultimele secole, viata taranului a suferit modificari si, implicit, relatia sa cu natura s-a schimbat. Astazi, doar putine dintre mestesugurile traditionale mai sunt pastrate.
Prepararea vopselelor din plante era un mestesug mult practicat in satele bihorene din zona Vascaului. Informatii pretioase despre acest mestesug ne-au ramas de la profesorul Aurel Motica care, intr-o veche Monografie a Carpinetului, scria:
"In Carpinet exista obiceiul stravechi de-a prepara in casa diferite vopsele din diferite plante. Astfel se folosea planta numita roiba sau solovar, o planta rosie folosita la vopsitul pieilor pentru ciubotele rosii.
Iata ce spune batranul Simion a Petronii: "- Planta inflorita cu frunza cu tot se introducea intr-un ciubar, peste care se turna apa calduta. O lasa sa stea in apa cateva minute, o scotea de aici si turnand-o intr-un sac o storcea putin iar apa o arunca. Odata terminata aceasta operatie, buruienile se introduc din nou in apa si se fierb. Dupa ce au fiert bine, apa se coloreaza. Se toarna plantele cu continut cu tot in pielea cusuta in forma de burduf. Se clateste si se lasa asa pana la racirea completa, apoi se desface pielea si se intinde la uscat la umbra".
Culoarea neagra, se foloseste pentru colorarea firelor de lana, la tesaturile de lana pentru cioareci sau suman. Ea se obtine din frunza verde de arin prin fierbere. In solutia obtinuta se inmoaie tesatura sau firele si se tine cateva ore dupa care se scoate si se pune la uscat la soare.
Tot o culoare negricie se obtine din fiertura de coji de nuci verzi. Se foloseste la colorarea tesaturilor sau a firelor".
Se mai vopsea cu: - scoarta de arin pentru obtinerea culorii caramiziu - scoarta de prun pentru un rosu palid; coaj de cires pentru un rosu inchis - coji de ceapa, sunatoare, papadie si flori de tei pentru culoarea galbena - frunza de gutui si coaja de mar domestic pentru culoarea verde
Bogatia florei spontane permitea obtinerea unei palete extrem de bogate in nuante, care, folosite cu pricepere si talent, contribuiau la decorarea mediului ambiental: tesaturi, covoare, pielarie, picturi, mobila, obeicte de uz caznic, ceramica, etc. Pentru stabilizarea culorilor, in timpul fierberii sau dupa racirea apei, se mai folosea piatra acra, piatra vanata, zeama de varza, borsul sau otetul.
Din secolul XIX, colorantii naturali au fost inlocuiti aproape in intregime de cei chimici.
In lucrarea "Cromatica poporului roman" de T. Pamfile si M. Lupescu, referitor la vopsitul lanii cu coloranti vegetali, autorii afirmau: "Vechile culori erau putine - albul firesc, negrul firesc si negrul cafeniu la vegetal curat, galbenul frumos si rosul intunecat. Mai tarziu va veni albastrul odata cu sincala si liliachiul, precum si verdele ce se capata".
Cat despre aprecierea culorilor obtinute din surse naturale, S.F. Marian spunea: "Eu singur am avut nu o data ocazia de a auzi pe mai multi straini cum laudau si admirau culorile produse de romance si ma asigura, ca ele in mai multe privinte sunt superioare culorilor inventate de stiinta moderna, si mai ales in ceea ce atinge de tinerea lor". ................................................................................................................ Sursa foto: Flickr.com
De Georgia (la 19/03/2010 @ 07:30:00, in 18 LEGENDE, citit de 198 ori)
...povestita de Bocse Ioan (nascut in 1902 la Sudrigiu, Bihor)
Moma era un bocser (carbunar) sarac, care avea 10 prunci. Toata primavara, vara si toamna facea carbuni si umbla cu ei prin tara sa castige bucate si ce baga in gura pruncilor. Iarna o ducea tare greu, ca nu putea sta la munte, la cuptoare, de frig ce era.
Intr-o iarna, pe cand se tot uita la copaci dupa colt de mugur, ca semn de primavara, numai vede o batrana venind spre el.
Ba'sama era iarna.
Zicea ea: "Mai, Momo, de te-i duce in zilele astea a mele (zilele babelor) pe munte sa faci carbuni, si nu te-i teme ca ingheti, a veni primavara".
Si s-a dus Moma, pe muntele Codrului si s-a pus sa taie lemne. Da' unde lovea cu sacurea sarea numa' sloiuri. S-a urcat Moma mai sus si iar incearca lemnele, da' numa' neaua desprindea. Odata numa' s-a pornit un sercan (vant), de numa' gemea muntele. Moma o inghetat acolo, iar vara l-a gasit cu sacurea langa el si acolo i-or facut mormant. De atunci ii obiceiul ca cel ce trece pe acolo sa arunce pe mormant surcele, sau taciuni ca bietul om sa se odihneasca in pace.
Muntele de atunci se zice Codru Moma. Apoi cand pornesc bocserii la padure, pentru carbuni, aprind un lemn si-l arunca strigand: "Feresti Doamne, de sercanu Momii, adica de vreme rea si ceas rau".
Astfel de legende si basme isi povestesc carbunarii in zilele cand pazesc cuptoarele in timpul arderii carbunelui. .............................................................................................................. Sursa: Maria Bocse - Carbunaritul in Bihor - Centenar Muzeal Oradean, 1972
Pe 17 martie, biserica ortodoxa il celebreaza pe Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu. In calendarul popular, Alexie este considerat patronul vietuitoarelor care ierneaza sub pamant, in scorburi si sub scoarta copacilor, sub pietre sau in ape.
Se spune ca in 17 martie el ar incalzi si ar deschide Pamantul pentru a slobozi vietatile pe care le-a inchis la Ziua Crucii (14 septembrie).
O legenda povesteste ca, deoarece omul avea mult de suferit din cauza insectelor, Dumnezeu le-a adunat pe toate si le-a inchis intr-o lacra si l-a chemat pe Alexie s-o arunce in apa marii.
Ajuns la destinatie, Alexie nu a putut rezista insa curiozitatii si a deschis lacra, astfel incat toate acestea s-au raspandit din nou pe pamant. Pentru ca nu a ascultat de Dumnezeu, Alexie a fost transformat in cocostarc si pedepsit sa adune, intre 17 martie si 14 septembrie, insectele imprastiate. Legenda contine si un sambure de adevar caci in preajma acestei zile este perioada intoarcerii berzelor si cocostarcilor.
Sarbatoarea mai este denumita si Ziua Pestelui, Ziua Sarpelui sau Retezatul Stupilor, pentru ca pestii incep sa se zbata in ape, reptilele incep sa-si faca aparitia in cautarea soarelui, iar albinele ies din stupi.
Pescarii sustin ca Sfantul Alexie este cel care aduce pestii din adancurile unde au iernat la suprafata apelor. Ei tin post toata ziua, iar seara chefuiesc in cinstea sfantului, pentru a avea noroc la pescuit. Exista credinta ca, daca mananci un pestisor crud in aceasta zi, vei avea juvelnicul plin tot anul.
In ziua de Alexii, oamenii de la sate obisnuiesc sa aprinda focurile prin livezi, focuri care simbolizeaza curatenia rituala a gospodariilor pentru a ajuta soarele sa depaseasca momentul echinoctiului de primavara. In zorii zilei se matura si se grebleaza curtile, livezile si gradinile, iar gunoaielor li se da foc cu credinta ca ograda va fi pazita de insecte, iar oamenii si vitele de boli si muscaturi de sarpe.
Alte obiceiuri: - se ocolesc casele si acareturile cu tamaie si carpa arsa pentru alungarea insectelor si a serpilor - se leaga tulpinile pomilor fructiferi cu paie ca sa nu se catere omizile pe crengi - se suna din clopotei sau se fac zgomote batand din fiare vechi pentru a se speria taratoarele
Fiind considerata si Ziua Sarpelui, i se acorda o atentie sporita acestui animal. Sarpelui nu i se pronunta numele de ziua lui pentru a-i putea fi castigata bunavointa pe timpul verii. In cazul in care cineva rostea din greseala cuvantul sarpe, acesta trebuia sa spuna neaparat un descantec: "Idita, idita,/Tine-te de pielita./Pielita de carne,/Carnea de os,/Osul da veninul jos./Descantecul sa fie de folos".
In unele regiuni, "se facea intr-o groapa sau garla un foc mare, se duce intr-un harb apa si o bucatica de mamaliga, sa aiba serpii ce bea si ce manca, ca sa nu iasa din acea groapa. toata vara". (T. Sperantia)
Interdictii: - nu trebuie luat in mana nici un obiect ascutit, deoarece omul va vedea numai serpi in timpul anului - femeile nu au voie sa toarca, sa depene fire si mai ales sa foloseasca ace si foarfece
In aceasta zi se fac si previziuni meteorologice. Ziua de Alexii, dupa credinta populara, e aceea in care ar incepe sa cante broastele. Daca broastele canta inainte de aceasta zi, atunci e semn ca primavara va fi lunga si rea; daca incep sa cante de Alexii, atunci e semn ca vor urma zile calduroase.
Unii oameni prin in ziua de Alexii un carabus pe care il strapung cu acul si-l pun intr-un pahar. Daca acesta nu moare pana dimineata, atunci anul nu va fi manos; daca moare, atunci anul va fi manos.
Tot Sfantul Alexie mai are si o alta putere: atunci cand se satura de iarna, ia un taciune aprins si il ingroapa in zapada. incepand din acel moment se topeste zapada si incepe cu adevarat vremea de primavara.
Numeroase superstitii sunt legate de Ziua lui Alexie. Iata, spre exemplu, un ritual magic pentru tratarea durerilor "de sale", relatat de Ion Creanga: "De vezi sarpe inati primavara, e bine, in ziua de Alexa, sa-l imbeti de cap, da sa nu-l omori de tot, asa ca numai sa nu muste, sa te drezbraci de straie si sa te incingi cu el peste mijloc, dupa aceea sa-l iei si sa-l ingropi intr-o borta si cu el sa pui trei catei de usturoi si sa zici: Cand a manca sarpele usturoi, atunci sa ma doara si pe mine mijlocul". .............................................................................................................. Bibliografie: Sim. F. Marian - Sarbatorile la romani Nicolau Irina - Ghidul sarbatorilor romanesti
De Georgia (la 09/03/2010 @ 08:07:53, in 18 LEGENDE, citit de 773 ori)
Cand seva primaverii a inceput sa tulbure linistea firii, soarele – satul de atata iernat, a incercat sa fuga spre miaza-zi, spre caldura. Si pentru ca sa poata evada pe poarta cerului, a pus cate o baba pe cei 9 cai ai calestii sale, stiind ca acestea sunt "mai rele decat dracul" si o sa goneasca caii de o sa scoata sufletele din ei.
Trecura astfel ca vantul de poarta raiului, unde pazitorul ei - San Toader, inghetat de frigul iernii, a bagat de seama prea tarziu ce s-a intamplat. Speriat, el a fugit in grajdurile cerului, a luat 9 bidivii puternici, a pus 9 mosi sa-i incalece si a pornit in urmarirea soarelui. Au cautat ei 8 zile, dar i-au pierdut urma – caci babele afurisite, manau caii de se zdruncina cerul, lasand sa cada pe pamant ninsoare si viscol – prapad, nu alta, iar mosii mai blanzi si mai domoli nu se puteau pune cu ele…
A 9-a zi insa, mosul Alexe, i-a dat de urma si cu ceilalti mosi au pornit sa-l prinda pentru a-l obliga sa mearga pe drumul lui ceresc, lasat de Dumnezeu. Si-n ziua cand au gasit soarele, pamantul cu vietatile lui s-a trezit la viata.
"Si de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strasnica baba, sunt 9 zile pana la Santoader si de la Santoader - 9 zile pana la Alexe - omul lui Dumnezeu si de la Alexe - 9 zile pana la Buna-Vestire". ................................................................................................................ Legenda extrasa din cartea lui Marcel Olinescu - "Mitologia romaneasca" Sursa: Revista Agero
Cea mai importanta si cea mai mare expozitie nationala si internationala din Romania, din domeniul nuntilor, a ajuns la cea de-a patra editie in Oradea. Evenimentul va avea loc in intre 5 - 7 martie 2010, la Sala Sporturilor "Antonio Alexe" Oradea.
Un eveniment asteptat cu sufletul la gura de viitorii miri si mirese si un bun prilej pentru creatori sa isi lanseze noile colectii.
Editia din acest an a debutat la Bucuresti, in 15 ianuarie, Oradea fiind al patrulea oras intr-un itinerar fascinant al frumusetii si elegantei.
Timp de 3 zile, vizitatorii vor putea admira cele mai noi tendinte din moda specifica domeniului, elegante aranjamente florale, superbe amenajari si decoratii de nunta, noi trenduri pentru receptiile matrimoniale, bijuterii si alte accesorii. Vor avea loc demonstratii de coafuri si machiaje live, asigurate de hair si make-up artisti.
De asemenea, vor fi prezenti fotografi, cameramani, creatori de invitatii de nunta, organizatori de petreceri ce isi vor oferi serviciile si vor fi la dispozitia viitorilor miri cu sfaturi pretioase.
De Georgia (la 02/03/2010 @ 07:00:00, in 18 LEGENDE, citit de 482 ori)
"In timpul mai de demult Baba Dochi-a avut Un fecior ce-l insurase, De nevasta ii luase O fetita ca un crin, Din ale verei mai senin. Dar firateca de baba Si-ncepu la cearta-n graba, Caci ura pe nor-sa Si in veci o tot mustra Cat in viata ei custa. Intr-o zi soacra i-a dat Lana neagra de spalat Si-astfel ei a cuvantat: - Mergi la rau langa fantana Si tot spal-aceasta lana, Pan'va fi din neagra alba, Cum e floarea cea de nalba, C-alba de n-o vei spala Bine n-ai ce astepta! Nor-atunci la rau s-a dus, Haine dalbe a supus Si spala mai ziua-ntreaga, Dar lan-a ramas tot neagra; Degetele-i s-au belit, Sangele-o-a napadit, Cat si apa a rosit, Si scapand suspine-adance Ea-ncepu atunci a plange. Cum spala si cum plangea, Langa dansa se ivea Sfantul Petru cu Hristos - Floare dalba, crin frumos, De ce plangi, de ce suspini? - Oameni buni, oameni straini, Oare cum no-i lacrima, Oare cum no-i suspina, C-am o soacra foarte rea Si nu pot trai cu ea! Azi mi-a dat aceasta lana, Ca s-o tot spal la fantana, Pan'va fi din neagra alba Cum e floarea cea de nalba, C-alba de n-o voi spala Bine n-am ce astepta! - Floare dalba, crin frumos, Zise ei atunci Hristos, Daca lucrul sta asa, N-ai de ce te intrista, Ci mai spala lana iara, Caci va fi alba pe sara. Iata-ti dau si niste flori, Ce gasiram calatori, Micsune si cocosei, Sa te molcomesti cu ei. Re-ntorcand tu de la vale, Da din flori si soacrei tale! Nora florile lua, La urechi si le-anina Si-apoi iara mai spala Pan'l-al soarelui sfintit, Iar cand fu pe la n-murgit Ea-ncarca lana pe cap Si porni cu voia-m grab, Si cand lan-a descarcat Tare s-a imbucurat: Caci acea lucea de alba Ca si floarea cea de nalba, Si privind Baba Dochie Iar s-aprinse de manie, Caci acum n-avea ce-i face: Vina nu putea sa-i bage; Dar vazand ca ea are flori, Precum n-avea de-alte ori, Ocarandu-o i-a zis: - Nora mea, te faci de ras Si-ti aduci pe cap rusine, C-ai dragut pe oarecine, El ti-a dat flori la fantana! - Nu crede, soacra batrana, Nu-s de la ceva fecior, Ci de la fat Martisor, El imi dede-o chita-n vale, Ca sa-ti dau si dumitale! - Vai de el ce Martisor
Eu il trag prin ciurisor! Zise baba si-l huli, Iar cand florile privi Intru sine socoti: Ca la munte-i primavara, Deci va scoate mane-afara, Deodata cu zorile, Caprele si oile. Cand de ziua a albit, Catra fiu-si a grait: - Hai la munte, Dragomire, Ca afara e-nflorire; Timpul este de iesit, Caci pasunea a-nverzit; Tu din fluier vei canta, Eu la doine-ti voi juca! - Nu se poate inca, mama, Caci baga numai de seama: Numai Faurar a trecut, Martisor mai este mult! - Ce-mi pasa de Faurari, Eu il trag prin gaunari, Si pe Martisor Prin cel ciurisor! Ea de el nu asculta, Ci cu sine isi lua: Douasprezece cojoace, Neavind cuget de-a re-ntoarce, Si pleca cu-al sau fecior, Ocarand pe Martisor. De-acasa porni cu soare, Cand sosi fuse ninsoare. Alta zi-ncepu cu ploaie, Mai fu soare, acusi porhoaie, Si-acusi iara ingheta, Timpul tot se stramuta. Pe baba-o lasa norocul, Caci udandu-se cojocul Cel de-asupra a-nghetat, Ea pe tufe l-a aruncat, Ca-i era greu de purtat; Si-apoi iara s-a mai dus, Tot pe culme mai in sus, Dupa capre, dupa oi, Cu feciorul, amandoi, Pentru ca catau pasune Unde-ar fi ierburi mai bune. Toata ziua ce urma Alt cojoc mai ingheta, Si Dochia, vrand-nevrind, Le-arunca toate pe rand. Dragomir a degerat Si pe gura-i s-a format Sloi cum este-un fluieras. - Dragomire, al meu doinas! Striga baba, a lui mama, Nebagind bine de seama, Cum! eu nu mai pot de frig, Tu mai zici pe cel colnic! Si-atunci babei s-arata Martisor si-o intreaba: - Cum iti place primavara? Ti-ai uitat doara tocmeala, Ca sa poti sa salti in zbor, Cand iti zice-al tau fecior Doine mandre pe colnic, Ca nici norei nu-i fu frig Ca sa spele pe o lana Toata ziua la fantana! Martisorul disparu, Frigul iarasi incepu Cu viscole tot mai crunte, Si baba-ngheta pe munte, Dimpreuna cu-a ei turma. Ea cu Dragmori in urma Si cu turma ce-a avut Stani de piatra s-au facut. Spun ca stanul babei crunte, Cu-a ei capre si oi multe, Pana azi se vad pe munte, Iar de langa-a ei picioare Iese-o apa curgatoare. Calatorii de-o privesc Isi fac cruce si-o feresc".
.............................................................................................................. Sursa text: Sim. Fl. Marian - Sarbatorile la romani
S-a dus si luna februarie. Mai intoarcem o fila in calendar si iata un nou martie, un nou inceput... O luna pe cat de frumoasa, pe-atat de misterioasa, invaluita intr-o aura de magie si legenda.
Primii ghiocei si-au scos timizi capul din stratul de omat, vremea se incalzeste treptat si natura incepe sa prinda viata si culoare.
Acest triumf al reinvierii si regenerarii, este sarbatorit de romani intr-un mod special, chiar din prima zi a lunii, prin martisorul daruit celor dragi.
Sarbatorile specifice lunii martie se caracterizeaza prin unicitatea si frumusetea traditiilor si obiceiurilor legate de venirea primaverii.
Sarbatorile care marcheza aceasta luna sunt:
- 1 martie: Martisor; Baba Dochia; Intrarea in Zilele Babelor - 8 martie: Ziua femeii - 9 martie: Macenicii - 10 martie: Intrarea in Zilele Mosilor - 17 martie: Alexie; Ziua sarpelui - 25 martie: Buna Vestire (Blagovestenia; Ziua Cucului)
Deseori, prinsi in goana vietii, uitam sa ne mai bucuram de miracolul naturii si de aceste frumoase sarbatori care marcau odinioara traiul sfant si sanatos al bunicilor nostri. Asadar, haideti sa intampinam primavara cum se cuvine, sa ne bucuram de lumina blanda a soarelui, de mireasma florilor si sa regasim iubirea daruind.
Astazi se implinesc 200 de ani de la nasterea poetului si fabulistului Grigore Alexandrescu.
Desi de dimensiuni restranse, opera lui Alexandrescu intruchipeaza doua dintre cele mai cristalizate, durabile si productive ipostaze ale lirismului preeminescian. Doua ipostaze contradictorii, caci pe de o parte e vorba de meditatie si elegie, pe de alta, de epistola si fabula.
Pe o latura, un poet melancolic si reflexiv, framantat de marile intrebari, in divort cu societatea. Pe alta latura, un satiric muscator si lucid, care-si conceptualizeaza emotia si asaza totdeauna o distanta ironica intre sine si lucruri.
Alexandrescu este in nota dominanta a personalitatii sale poetice un romantic, acelasi in elegii si meditatii, ca si in epistole ori fabule: reflexiv, sensibil, dar stapanindu-si expansiunile, in cautare adevarului launtric prin autoanaliza, si a adevarului vietii prin denuntare critica.
Meditatiile si elegiile verisifica multe din locurile comune ale romantismului: paradisul pierdut al copilariei, intermitentele iubirii, tristetea, mormintele, ruinele, peisajul lunar, trecutul eroic, antagonismul dintre poet si proza vulgara a vietii.
In acelasi timp, lucid, ironic, dispus sa supuna totul examenului critic, deosebit de inzestrat pentru epistola si fabula. Tema predilecta a epistolelor fiind soarta poetului in societate, ilustrata cu propriul exemplu, cu obiectivul de a demitiza mondenitatea snoba, iluziile romanesti, ideea ca literatura poate corija relele moravuri. Fabulele prelucreaza prototipuri clasice, uneori folosite si de La Fontaine, legate de actualitatea politica a vremii si autohtonizate cu un fin simt al verosimilului.
Modern prin simtul relativitatii valorilor si perceptia alienarii umanului, inovator in traducerea viziunii romantice asupra lumii si-n expresia ei literara, desfacuta cu cazna din conventiile la moda si insuficientele limbii, Alexandrescu ramane unul dintre cei mai interesanti poeti si fabulisti ai primei jumatati a secolului al XIX-lea. .............................................................................................................. Bibliografie: "Scriitori romani" - Editura Stiintifica si Enciclopedica - Bucuresti, 1978
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3