|
Articole publicate pe site, in ordine cronologica.
 |
La sfarsitul lunii ianuarie, in perioada 29 - 31 ianuarie, calendarul popular marcheaza o sarbatoare importanta in lumea satului: Filipii de Iarna. Acum ia sfarsit o lunga perioada de imperechere a lupilor, inceputa la Filipii de Toamna.
Filipii sunt patroni ai lupilor, ca si Sfantul Petru cel Schiop.
Sarbatoarea este respectata in primul rand de taranii care au vite si de pastori, acestia temandu-se de pagubele pe care le provoaca lupii. |
In prima zi de Filipi, femeile satului obisnuiesc sa lipeasca gura sobei cu lut ca sa le inclesteze si gura lupilor. Batranii spun ca in aceste zile nu e bine sa dai cu imprumut, sa cosi sau sa te speli pe cap.
In schimb e bine ca in aceste zile sa se atarne la hornul casei o secure sau o unealta pentru ca astfel sa fie uitate vitele si oile de catre dihanii.
Singura munca ingaduita si chiar recomandata este spalatul rufelor cu apa clocotita, caci numai astfel se poate opari, prin empatie, gura lupului.
In aceasta perioada se fac si previziuni meteorologice:
- daca este cer senin si luna plina, va fi o vara buna si an rodnic
- daca vremea nu este geroasa, vara va fi manoasa si anul bun pentru productia de miere
- daca curg stresinile, primavara este friguroasa
In noptile de Filipi, se zice ca lupoaicele cauta cu inversunare taciuni aprinsi. Cele care nu reusesc sa-i gaseasca si sa manance foc (simbol universal al masculinitatii si virilitatii), raman sterpe un an de zile. Iata de ce femeile nu scot cenusa din vatra si nu imprumuta foc in aceste zile.
Prin aceste manifestari ceremoniale ale Filipilor, lupul sugereaza mitologic ideea straveche a legaturii dintre fertilitate si sterilitate, dintre nastere si moarte.
|
 |
Se spune ca odata iesi Crivatul la plimbare, dar era asa de nebunatic incat, pe unde trecea, facea o multime de pagube.
Intra mai intai intr-o gradina si se apuca sa scuture trandafirii, sa ofileasca florile, sa rupa crinii cu dulce miros. Rostogoli pe jos merele, prunele si rupse in dreapta si in stanga crengile pomilor incarcati cu frunze si fructe.
La camp facu si mai multe rele: culca la pamant graul, zdrobindu-i spicele si rispind-ui toate boabele, dobori capitele de fan si le lua vartej pe sus. In padure, dezradacina cativa copaci batrani si-i rasturna cu radacinile in sus.
Apoi, dand peste o turma de oi ce pastea in tihna, le imprastie in toate partile si le ameti, invartindu-le. In cateva ore stricase totul pe unde trecuse.
Oamenii incepura sa se jaluiasca:
- E un vant pustiitor, strigara unii.
- Daca va sufla mereu, are sa ne lase saraci si flamanzi! Ne-a stricat tot!
Auzind Imparatul Vanturilor de toate acestea, il chema pe Crivat la el si-l intreba daca e adevarat zvonul ce se aude in lume despre nazdravaniile lui.
Crivatul nu putu sa zica ba, caci firea il dadea de gol. Dar se apara zicand:
- Eu, vai de mine, n-am avut de gand sa fac rau nimanui; am vrut numai sa ma joc cu florile, holdele si oile. E vina lor daca nu stiu de gluma!
- Asa gluma intrece masura, fatul meu! ii raspunse Imparatul Vanturilor. Sa faci rau altuia, nici in gluma nu este iertat, caci, desi e gluma, nu e buna! Ca sa te inveti minte, eu nu ti-oi mai da drumul vara. Numai iarna vei iesi afara. Atunci ai sa te poti juca cu gheata si cu zapada, caci lor n-ai ce stricaciuni sa le faci.
De atunci, Crivatul nu mai sufla decat iarna, pe pamantul intepenit de ger, batut de viscol si inabusit sub troiene de zapada. Dupa dansul alearga lupii urland si zboara corbii flamanzi.
El vine la noi dinspre miazanoapte si rasarit, trecand peste campuri pustii si peste mari furtunoase. |
 |
Cultura populara romaneasca a pastrat o seama de traditii, practici magice si rituale di vremuri foarte vechi, inglobandu-le ulterior in cicluri festive sau in sarbatori impuse de biserica crestina ortodoxa.
Astfel, ziua de 24 ianuarie este consemnata in calendarul popular ca si Ziua Spanzului. In popor, Spanzul sau "iarba nebunilor", a fost utilizat din vechime de catre vindecatorii satelor care cunosteau cu precizie virtutile sale terapeutice si chiar magice.
Aspectul mai putin obisnuit al plantei, faptul ca apare foarte timpuriu (aproape din zapada), toxicitatea sa foarte ridicata, precum si virtutile sale curative deosebite i-au conferit o "personalitate" aparte. Enigmaticul spanz este consemnat in legendele populare romanesti, dar si in scrierile alchimistilor din Evul Mediu.
Se spune ca Spanzul ar fi avut o mama vitrega si foarte uracioasa. Dorind sa scape cat mai repede de el, aceasta l-a trezit din somn intr-o noapte din luna lui Gerar si i-a spus: "Scoala, Spanzule, scoala, ca toate florile s-au trezit, or fi si inflorit!". De teama ca va fi cea din urma planta care infloreste, Spanzul a rasarit in miezul iernii, cu neaua in cap. Dumnezeu i-a dat darul lecuirii bolilor.
Radacina spanzului salveaza de moarte bolnavii de "buba", cu conditia de a fi culeasa in prima zi de marti de dupa Lastul Secului.
Ca si in cazul altor plante de temut, eficienta era asigurata de pastrarea anumitor prescriptii legate de moment (in zori), puritate corporala (pe nemancate), nuditate partiala sau totala, cautandu-se, prin detalii hotaratoare, convertirea ei benefica (se cauta firul rasarit cel dintai si singur si se rupe cu mana dreapta).
Toate leacurile erau filtrate si se administrau cu mare atentie. Se spunea ca daca scapa o radacina de spanz si este bauta de bolnav impreuna cu fiertura sau cu plamadeala, atunci "se sparg matele".
Foto by Tomescu Cezar Valentin; Sursa: www.treknature.com |
 |
Se spune ca la inceputurile lumii, cainii si lupii umblau impreuna. Cand diavolul a vrut sa-i atate impotriva lui Dumnezeu, cainii nu ar fi acceptat. De atunci, cainii au ramas fiintele lui Dumnezeu, iar lupii ai Necuratului.
In cosmologia oamenilor de la sate, lupul este o imagine legendara si sacralizata. Taranul roman i-a dedicat acestuia mai multe sarbatori, din necesitatea de a venera si imblanzi dusmanul inzestrat de natura cu o putere superioara.
Sanpetrul Lupilor este o sarbatoare sacra care se tine pentru ca lupul sa nu faca pagube, iar oamenii sa fie feriti de boli, arsuri si daunatori. Pe 16 ianuarie, oamenii se feresc chiar sa pronunte numele lupului pentru a nu invoca animalul.
Legenda spune ca in aceasta zi lupii se strang in haite la urlatori (loc de trecere al lupilor), unde incep sa cante, invocandu-si divinitatea, Sanpetrul Lupilor (sau Sanpetrul de Iarna), sa vina pentru a le imparti prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Acesta soseste la miezul noptii pe un cal alb si imparte fiecuri lup, cate-o oaie, un miel sau o caprioara, lupii urmand sa nu se atinga decat de prada primita.
Odata, se zice ca un om curios din fire s-ar fi dus in padure sa vada si el cum se aduna lupii. La sfarsitul adunarii vine si un lup schiop si-l roaga pe Sanpetru sa-i dea si lui ceva. Cum nu mai ramasese nimic, Sanpetrul ii ofera pe omul din copac. De atunci oamenii nu mai au curajul sa iasa la padure in noaptea de Sanpetrul Lupilor.
Sanpetru, patron al lupilor, apare in povestile din popor atat ca pamantean cat si ca divinitate; el umbla singur pe pamant, iar uneori il insoteste pe Dumnezeu pentru a vedea ce fac oamenii si adesea Dumnezeu il consulta in luarea deciziilor.
Sanpetrul Lupilor este considerat "miezul iernii", momentul in care incepe sa se inmoaie gerul si se fac pregatirile pentru muncile de primavara.
De Sanpetrul Lupilor nu se toarce, nu se impunge, nu se piaptana, nu se imprumuta si nu se da din casa. Nu se scoate gunoiul sau cenusa din casa pentru ca se prasesc lupii. Femeile nu lucreaza lana ca sa nu le manance lupii oile. Nu se mananca carne dar se mananca placinte. Cine nu mananca placinte in aceasta zi se rataceste cand calatoreste.
Pare ca aceasta sarbatoare este randuita astfel in calendarul popular, ca sa stearga imbuibarile Craciunului si Revelionului. |
 |
Pe 7 ianuarie, biserica ortodoxa praznuieste pe Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului.
Nasterea sa a fost anuntata de Arhanghelul Gavriil care i-a transmis totodata preotului Zaharia, tatal proorocului, numele pe care Dumnezeu l-a harazit copilului, Ioan.
Poporul l-a numit Ioan Botezatorul, fiindca ii chema pe oameni la pocainta si-i boteza in raul Iordan. |
Ziua de Sfantul Ion este o zi de mare bucurie. Se spune ca cine nu se veseleste in aceasta zi, va fi trist tot anul.
In aceasta zi nu lipsesc obiceiurile si traditiile populare. In trecut avea loc "Iordanitul" si "Tontoroiul femeilor", un obicei din care s-a mai pastrat doar ospatul final care incheie ciclul sarbatorilor de iarna.
Conditia de a face parte din grupul iordanitorilor era aceea de a avea varsta mai mare de 15 ani si sa fi fost sanatos tot anul. Conducatorul cetei de iordanitori primea de la preot un vas cu agheasma si ii stropea pe toti cei intalniti. In acest obicei exista credinta ca cei cei udati acum, vor fi sanatosi tot anul.
Ritualul tontoroiului sau cumetriei femeilor prevedea primirea tinerelor neveste in grupul celor mai batrane; aceastea din urma le petreceau la rau sa le stropeasca si apoi faceau o masa comuna. In ziua respectiva, femeile jucau si chefuiau, lasand toate obligatiile de sotii si mame in grija soacrelor si chiar a barbatilor.
In unele zone, oamenii tin aceasta sarbatoare pentru a le feri gospodariile de foc si animalele de fiare salbatice. Toti se stropesc cu apa sau zapada, pentrui a fi feriti de boli in cursul anului.
Uram La Multi Ani din suflet tuturor ce isi serbeaza onomastica si poarta sfantul nume de Ioan, Ion, Ionel, Ioana, Ionela!
|
 |
In calendarul popular, luna iunie - ce marcheaza "solstitiul de vara" - este una dintre cele mai importante din an, cu multe sarbatori si evenimente folclorice, insotite de practici rituale ce cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu lumea inconjuratoare.
Iata cateva din sarbatorile lunii iunie:
- 11 iunie: Sf. Vartolomeu
- 12 iunie: Sf. Onufrie
- 14 iunie: Sf. Eliseu
- 19 iunie: Sf. Iuda
- 24 iunie: Sanzienele (Dragaica)
- 29 iunie: Sf. Apostoli Petru si Pavel (San-Petru de Vara)
- 30 iunie: Pietrele lui Sanpetru
Deoarece recoltele din luna iunie sunt foarte importante, gospodarii obisnuiesc sa-l sarbatoreasca, la 2 iunie, pe Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, un sfant facator de mari minuni. Traditia populara spune ca la inceputuri Sf. Ioan ar fi fost un cioban cu mare iubire de Dumnezeu. Intr-o seara, intorcandu-se cu oile la stana, a observat ca unul dintre mielusei lipseste. S-a luat dupa el si mult drum a trebuit sa mearga ca sa-l gaseasca. "Iar Dumnezeu, de sus, vazandu-i mila lui cea curata si sufletul sau cel bun, mirandu-se ca in loc sa ucida indata pe cel care il facuse sa alerge intr-atata il dezmiarda si il saruta, îisi varsa asupra lui harul cel Dumnezeiesc si-l prefacu in sfant". (T. Pamfile – Sarbatorile la romani) Sfantul Ioan este pretuit de gospodari mai ales pentru puterea sa de a indeparta grindina si viermii, fiind astfel protejate campurile.
Vara inseamna mai mult decat vacanta sau timp liber... este o stare de spirit. O stare care este sarbatorita cu mare drag, caci zilele calde si insorite nu dureaza tot anul. Asadar, sa ne bucuram de vara! |
|
In calendarul popular, luna iunie - ce marcheaza "solstitiul de vara" - este una dintre cele mai importante din an, cu multe sarbatori si evenimente folclorice, insotite de practici rituale ce cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu lumea inconjuratoare.
Iata cateva din sarbatorile lunii iunie:
- 11 iunie: Sf. Vartolomeu
- 12 iunie: Sf. Onufrie
- 14 iunie: Sf. Eliseu
- 19 iunie: Sf. Iuda
- 24 iunie: Sanzienele (Dragaica)
- 29 iunie: Sf. Apostoli Petru si Pavel (San-Petru de Vara)
- 30 iunie: Pietrele lui Sanpetru
Deoarece recoltele din luna iunie sunt foarte importante, gospodarii obisnuiesc sa-l sarbatoreasca, la 2 iunie, pe Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, un sfant facator de mari minuni. Traditia populara spune ca la inceputuri Sf. Ioan ar fi fost un cioban cu mare iubire de Dumnezeu. Intr-o seara, intorcandu-se cu oile la stana, a observat ca unul dintre mielusei lipseste. S-a luat dupa el si mult drum a trebuit sa mearga ca sa-l gaseasca. "Iar Dumnezeu, de sus, vazandu-i mila lui cea curata si sufletul sau cel bun, mirandu-se ca in loc sa ucida indata pe cel care il facuse sa alerge intr-atata il dezmiarda si il saruta, îisi varsa asupra lui harul cel Dumnezeiesc si-l prefacu in sfant". (T. Pamfile – Sarbatorile la romani) Sfantul Ioan este pretuit de gospodari mai ales pentru puterea sa de a indeparta grindina si viermii, fiind astfel protejate campurile.
Vara inseamna mai mult decat vacanta sau timp liber... este o stare de spirit. O stare care este sarbatorita cu mare drag, caci zilele calde si insorite nu dureaza tot anul. Asadar, sa ne bucuram de vara! |
 |
Sarbatorile din luna ianuarie, prima luna a anului, cuprind obiceiuri si practici specifice inceputului de an prin care oamenii doresc sa obtina prosperitate, pace, liniste si sanatate.
Caracterul esential al sarbatorilor este bucuria si increderea cu care oamenii intampina trecerea de la anul vechi la anul nou, inceputul unei noi perioade de vegetatie, al unei noi etape in viata lor.
In prima zi a noului an, credinciosii ortodocsi il sarbatoresc pe Sfantul Vasile cel Mare, supranumit si "ocrotitorul saracilor".
Calendarul sarbatorilor din luna ianuarie:
- 5 ianuarie: Ajunul Bobotezei
- 6 ianuarie: Boboteaza (Iordanul, Botezul Domnului)
- 7 ianuarie: Sf. Ioan Botezatorul (Santion)
- 16 ianuarie: Sanpetrul Lupilor
- 16-17 ianuarie: Atanasiile
- 16-18 ianuarie: Circovii de Iarna
- 29-31 ianuarie: Filipii de Iarna |
|
|
Acum sunt 83 utilizatori online
Max Utilizatori Online: 1015 la 30/08/2010
|
gasite 15 albume
|
|
|
|
<
|
September 2010
|
>
|
L |
M |
M |
J |
V |
S |
D |
| | | |
|
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
11 |
12 |
13 |
14 |
15 |
16 |
17 |
18 |
19 |
20 |
21 |
22 |
23 |
24 |
25 |
26 |
27 |
28 |
29 |
30 |
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
08/09/2010 @ 17:54:57
script executat in 375 ms
|
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3