De Georgia (la 29/11/2009 @ 07:00:00, in 18 LEGENDE, citit de 1422 ori)
Un istoric al sudului Dunarii, Jean-Francois Gassiaux, afirma intr-una din lucrarile sale: "Cand legenda si religia se intalnesc, istoria este aceea care dobandeste sens". In cazul Sfantului Andrei, aportul etnografiei si folclorului constituie argumentul care da sens istoriei, iar traditiile sunt o sursa inepuizabila de informatii.
Despre Sfantul Andrei, legendele spun ca a fost trimis sa propovaduiasca pe "taramurile lupilor" fiind insotit si calauzit pe tot parcursul sau inspre sanctuarele dacice de catre Marele Lup Alb.
Nu se cunoaste cu certitudine in ce perioada a anului a ajuns Sfantul Andrei, pentru prima data, in teritoriile de la Dunare, dar inscrierea sarbatorii numelui sau in calendar in ultima zi a lunii noiembrie si denumirea de "Undrea" a lunii urmatoare, sugereaza ideea ca acesta a intrat in Scythia Minor intr-un inceput aspru de iarna.
Daca documentele istorice sunt sarace in privinta acestui eveniment, in schimb traditia populara este formidabil de puternica. Poporul roman a pastrat amintirea trecerii Sfantului Apostol Andrei in mai multe feluri, printre care se numara unele colinde, legende si obiceiuri populare.
In anii '20, un avocat pe nume Jean Dinu culegea legende despre Sfantul Andrei, in satul Ion Corvin (jud. Constanta), in apropierea caruia se afla pestera in care se spunea ca a poposit apostolul. Legenda spune ca Sfantul Apostol Andrei i-a crestinat pe stramosii lui Zamolxe in cele noua izvoare din vecinatatea pesterii. O balada dobrogeana aminteste ca insusi Decebal, urmasul regelui Duras, ar fi venit la pestera Sfantului Andrei: "La schitul din tei,/ Crucea lui Andrei,/ Cine ca-mi venea,/ Si descaleca?/ Venea Decebal,/ Calare pe-un cal,/ Sfintii ca-mi gasea,/ Cu ei ca-mi vorbea,/ Dar nu se-nchina/ Nici cruce-si facea. / La schitul din tei, / Crucea lui Andrei,/ Traian ca venea,/ La slujba sedea,/ Slujba asculta, / Si ingenunchea,/ si nu se-nchina.../ Pe murg calarea,/ Si calea-si lua,/ La cetatea lui,/ A Trofeului..." (*).
In puzderia de obiceiuri si traditii, numele sfantului apare mai intotdeauna legat de cel al lupilor. Apostolul Andrei avea darul de a vindeca ranile multora, iar prin rugaciuni "lega gura lupilor", aparand oamenii si vitele lor, astfel ca toti il tineau de sfant si de mare ocrotitor.
Dacii venerau Lupul, avandu-l ca simbol pe steagul lor de lupta. Unele legende spun ca Marele Lup Alb, considerat capetenia lupilor, a fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei.
Legenda poveste ca, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz pamanturile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, transmitand geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, curajul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu-si seama de valoarea slujitorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua sa slujeasca cu aceeasi determinare ca si inainte. In scurt timp, fiarele Daciei au ajuns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. Cel mai mult il indrageau lupii, caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in haita.
Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slujeasca in alt chip, astfel, il transforma in animal. Insa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic, dandu-i menirea sa adune toti lupii din codri pentru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in primejdie, lupii le veneau in ajutor, era de ajuns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati. Lupul Alb insa, era si judecator, pedepsind lasii si tradatorii.
Intr-o zi insa, Zeul il cheama din nou pe slujitorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. Cu toata mahnirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slujeasca mai cu folos tinutul si poporul sau.
Cu toata vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc sa se infiltreze in randurile lor si, in apropiere de marea invazie, sadesc in sufletele unor lasi samananta neincrederii fata de Marele Zeu. Astfel, unii daci incep sa se teama ca Zeul nu le va fi alaturi in marea batalie iar tradatorii cuprinsi de frica incep sa omoare toti lupii ce le ieseau in cale in speranta ca unul din acestia va fi Marele Lup Alb al carui cap il vor putea oferi romanilor in schimbul vietii lor. Lupii, cati au mai scapat fug in inima muntilor spre a nu mai reveni niciodata in ajutorul fratilor ce ii tradasera.
Lupul Alb si Zalmoxis se retrag in Muntele Sacru de unde vor privi cu durere in inimi cum geto-dacii vor fi infranti de romani din cauza tradarii.
"In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine. Voi il auziti ?" (Felix Crainicu, Cristi Ionita - Legendele dacilor liberi)
(*) Dumitru Manolache - "Andrei, Apostolul Lupilor"
Motto: "Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!" (Octavian Paler) .............................................................................................................. Lumea Buna ne invita sambata, 5 decembrie 2009, de la ora 14:00, sa ne alaturam campaniei nationale "Un zambet pentru tine". Planul este foarte simplu: sa impartim zambete si voie buna pentru cat mai multe clipe de bucurie!
Toti cei dispusi sa daruiasca un zambet, se pot inscrie aici. Locul de intalnire si ora de incepere pentru fiecare oras in parte vor fi afisate aici.
Ziua intrarii in biserica a Fecioarei Maria (21 noiembrie), numita Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde in calendarul popular cu celebrarea unei naprasnice divinitati a lupilor, Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare.
Despre cel mai mare dintre Filipi se spune ca ar fi fost schiopatat de Dumnezeu pentru ca s-a abatut de la dreapta credinta. In jurul acestuia circula mai multe legende.
Ovidenia este socotita in popor drept zi magica caci acum se deschid cerurile si cei neprihaniti cu duhul pot intelege graiul animalelor.
La sate, ziua este tinuta cu sfintenie si smerenie pentru a avea belsug in casa si spor in hambare.
O trasatura caracteristica a acestei sarbatori este metafora luminii, prezenta in legende, credinte si superstitii. Asadar, Ovidenia se mai tine pentru ochi, pentru vedere. In acest scop, unii oameni sfintesc in aceasta zi cate un fuior (sau un stergar), cu ajutorul caruia la nevoie se sterg pe ochi, cu apa.
De asemenea, se aprind lumanari si se da de pomana pentru sufletul celor morti fara lumanare la capatai, morti in intuneric, ca sa aiba si ei pe lumea cealalta calea luminata. In unele zone, femeile obisnuiesc sa puna la icoane un vas cu apa si sa aprinda o lumanare, apa respectiva fiind mai apoi buna de leac in diverse boli.
Deoarece se crede ca de Ovidenie strigoii umbla fara opreliste, se ung cu usturoi ferestrele si usile. Tot in aceasta zi se fac si previziuni meteorologice: daca este senin, soare, vara va fi secetoasa; daca ninge, va fi iarna grea.
In noaptea de Ovidenie se fac farmece si descantece. Lumanarea de Ovidenie o pot folosi fetele nemaritate cu ajutorul careia privesc in fantana ca sa-si vada ursitul.
Intr-una din lucrarile sale, Ion Ghinoiu spune ca "Ovidenia, impreuna cu Filipii de Toamna, Noaptea Strigoilor, Santandrei, Sannicoara formeaza in perioada 13 noiembrie - 6 decembrie un scenariu ritual de renovare a timpului, probabil Anul Nou Dacic".
Astazi este si prima dezlegare la peste din Postul Craciunului. Sa ne bucuram de ea!
Chiuitul, ca "o gluma pusa in versuri, un joc de spirit, un compliment galant, ori o scanteie satirica", dupa definitia data de Ioan Slavici, a ocupat un loc important in colectia folclorica a ilustrului dascal bihorean Vasile Sala.
Spuse la nunti, la hore, la sezatori sau la petreceri, chiuiturile luau uneori forme dialogate, impresionand prin frumusetea lor de "strigate" rostogolite in timpul dansului, cu glas taraganat, jumatate vorbe si jumatate cantec si exprimand pasul inimii unui individ sau unei colectivitati.
Vasile Sala le-a acordat un loc de seama, urmarindu-le atent si adunandu-le intr-o colectie folclorica extrem de valoroasa.
Iata cateva din chiuiturile a caror tinta era indreptata spre sanctionarea si corijarea moravurilor sociale.
Nevestele care umblau "pe ulita" purtand vorbele de la o casa la alta sau cele care isi neglijau familia, erau date in vileag:
"Nici aceea nu-i nevasta, Care nu-i la cin-acasa Ci umbla din loc in loc Pana da de-un dobitoc".
"Nevasta cu brau lat Toata iarna ce-ai lucrat, De n-ai lepedeu pe pat Si izmene la barbat?"
Pe cei care rosteau minciuni colectivitatea ii ironiza prin versuri chiuite, versuri care se bucurau de o larga circulatie sociala: "Hopa, topa, pan-la popa/De la popa la vladica/Pentru-o vorba de nimica".
Gura satului nu-i ierta nici pe cei care meniti sa-i invete carte pe copii, uitau uneori de adevarata lor misiune sociala: "Saruta-te dascalita,/Ca dascalasu-i pe ulita,/Pe ulita pe la fete/Om la om, trage nadejde".
Tema nevestei lenese, a casatoriei din interes sau a celei ratate, a neloialitatii familiale sau a barbatului urat si ursuz, era foarte frecventa la toate petrecerile: "Tata zice sa ma-nsor,/S-aduc mamei ajutor./Mama zice, sa ma las,/Sa nu-i fac mai mult necaz" sau "De-nsurat m-as insura,/Proasta tare n-as lua,/Frumoasa tare nu mi-ar place,/Ca prea multi sogori mi-oi face".
Sanctiunea era indreptata si impotriva falsei prietenii, impotriva celor care se aratau prieteni doar la bine: "Pana ce fusei la bine/Toti fura prieteni cu mine,/Daca io picai la rau/nu vazui prieten de-al meu".
Tema luptei dintre saraci si bogati, a contradictiei dintre cei care munceau si cei care huzureau, si-a gasit locul si in cadrul acestei specii literare. Saracia era un fenomen caracteristic aproape intregii colectivitatii iar vesnica neimpacare dintre sluga si stapan era adanc intiparita in constiinta poporului.
Oricat de bine ar fi lucrat, sluga era deseori batjocorita, lasata flamanda sau chiar batuta. Strigaturile adresate "stapanilor" erau extrem de usturatoare: "Frunza verde ca nucu/Fost-am sluga la dracu./Dac-as face apa-n vin/Tot nu-i fac voia din plin,/dac-as face apa-n bere/Tot nu-i fac lui pe placere,/Ruptu-mi-am si hainele/Gata sa-mi rup si-oasele".
Alteori ironia versurilor exprima deosebirea sociala dintre bogati si saraci, primii dispunand de toate cele necesare familiei, folosind aproape pe gratis munca zilnica a nevoiasilor: "Sapa drace tenchiu-n parte/Iarna care lemne-n spate/Si mai cumpara bucate" sau "Se cunoaste omul gazda,/Ca-i umbla plugul in brazda./Se cunoaste omul sluga,/Ca manca pituta murga".
Semnificative, din punct de vedere a saraciei in care se zbateau cei saraci, sunt versurile: "Nici nu mor, nici nu traiesc/Numai ce ma chinuiesc".
Adevarate capodopere ale genului liric popular, chiuiturile uimesc prin spontaneitate, prin finetea ironiei, conciziunea formei si stilul indirect al satirei. .............................................................................................................. Bibliografie: - Iosif Gui - "Sanctionarea moravurilor sociale in colectia de chiuituri si strigaturi a lui Vasile Sala" - Biharea, 1982 - Vasile Sala - "Frumusetea chiuiturilor de pe plaiurile Bihorului"
Fulgerele, tunetele, traznetele, ploile repezi si scurte sau molcome si fara de sfarsit, grindina, arsita, seceta, sunt fenomene explicate astazi de stiintele moderne. Mai demult, pe cand oamenii erau parte integranta a naturii, dadeau alte intelesuri intamplarilor meteorologice, ghidandu-se dupa anumite semne numai de ei stiute.
"Taranul nu are nevoie nici de carti astronomice, nici de barometre ori termometre. Asta pentru ca el a invatat sa citeasca semnele de pe cer, dar si pe cele de pe pamant. Asa si-a facut propriul calendar", spune etnograful Marcel Laptes.
Talmacind semnele naturii, acestia stiau cand sa iasa la semanat, cand sa coseasca sau sa adune graul.
Pastorii, care in perioada martie-septembrie traiu, observau si gandeau sub cerul liber, foloseau orologiile astronomice si biologice oferite de natura.
Redam, in cele ce urmeaza, cateva din momentele etnografice ale calendarului pastoral, elemente de etnoclima, barometre naturale dupa care se orientau acestia:
SEMNE DE PLOAIE - cand pasarile coboara din copaci, se scalda in praf si isi zbarlesc penele; - cand cerul e rosu dimineata; - cand tuna la pranz; - cand curcubeul este dublu sau bine colorat; - cand pasarile se aseaza pe gradul stanii cu gusa catre rasarit; - cand ceata miroase a paie arse; - cand vitele ling peretii stanii, trunchiurile si pietrele; - cand vitele in loc sa pasca se culca; - cand mirosurile se raspandesc cu mai multa putere; - cand se umezesc pietrele; - cand imprejurul soarelui, luni sau stelelor se vad cearcane albe; - cand funinginea se aprinde si trosneste pe fundul oalelor cu lapte; - cand mananca cainii iarba; - cand asuda peretii stanii; - cand se umezeste sarea in solnita de lemn; - cand se vad pe unt picaturi de apa; - cand corbii isi falfaie aripile mai repede; - cand flacara focului este galbena; - cand cocorii zboara tacut si isi schimba directia; - cand canta pitigoiul inainte de rasaritul soarelui; - cand plesnesc lemnele in vatra si arunca scantei; - cand se inmoaie corzile pe opinci sau chimire; - cand valvataia e galbena si se plimba pe vasul de lapte; - cand vitele ridica capul in sus, trag aer pe nas, isi ling botul si picioarele, mananca mai mult, se uita spre miazazi, se culca pe dreapta si se strang in jurul stanii; - cand se aude de departe zgomotul apei; - cand cotofana isi moaie capul in apa; - cand apusul soarelui e intunecat; - cand vulturul zboara aproape de pamant.
SEMNE DE FRIG SI INGHET - cand pasarile se ascund in locuri dosite si tufisuri; - cand stelele stralucesc noaptea; - cand picaturile de pe frunze cad mai incet decat de obicei; - cand focul si carbunii par mai aprinsi decat de obicei; - cand este jir putin in padure; - cand se face foarte multa ghinda; - cand paianjenii tes doua sau trei panze una peste alta noaptea; - cand sunt soareci de munte putini; - cand naparlesc oile de timpuriu; - cand cocorii pleaca in august; - cand brandusa infloreste de sus in jos (de la varf spre vale); - cand cad frunzele indata ce se vestejesc; - cand blana iepurilor, vulpilor si lupilor este indesata si deasa.
SEMNE DE VREME FRUMOASA - cand soarele rasare limpede dintre nori, pastorii zic: soare rosu si dimineata senina, duc vitele foarte departe de stana; - cand cerul e rosu seara; - cand luna e foarte limpede; - cand ceata face gluga pe sub brazi.
Asadar, credem ca nu e nicio exagerare daca spunem ca primii adevarati meteorologi au fost oamenii simpli, care stiau atat de bine sa descifreze semnele vremii. .............................................................................................................. Bibliografie: Florica Goina - "Elemente de pastorit traditional in Padis" - Biharea, 1982
Sfantul Mina a fost soldat in armata romana si a trait in secolul al patrulea. In timpul vietii, si-a ajutat semenii sa isi gaseasca bunurile pierdute. De aceea este cunoscut drept ocrotitorul pagubitilor.
Ziua de 11 noiembrie, ziua in care s-a nascut sfantul, este cunoscuta in popor sub numele de "Sarbatoarea Talharilor". Este singura zi din an in care hotii nu fura de teama pedepsei divine. Acestia se roaga sa nu mai cada in pacatul hotiei, iar pagubasii ii cer ajutorul Sfantului Mina, tocmai ca sa fie prinsi toti cei care fura.
In aceasta zi fetele si femeile se duc la biserica si aprind lumanarile la celalalt capat, pentru ca in acest fel sa se intoarca lucrurile pierdute, dar si dragostea flacailor.
Sf. Mina este si cel care ii apara pe calatori de hoti.
In perioada 7-8 noiembrie, Consiliul Judetean Bihor, Departamentul de Geografie, Turism si Amenajarea Teritoriului din Universitatea Oradea si Serviciul Judetean Salvamont-Salvaspeo Bihor organizeaza targul de turism "Petrece sarbatorile de iarna in Bihor".
Manifestarea va avea loc in incinta complexului comercial Era Shopping Park Oradea.
Vor participa agenti economici din domeniul turismului (pensiuni, hoteluri, vile) din judetul Bihor, precum si unitati de alimentatie publica, producatori traditionali de produse specifice sarbatorilor de iarna. Organizatorii si participantii vor oferi premii vizitatorilor, constand in week-end-uri gratuite la pensiuni din judet, cine romantice la unitati din jurul Oradiei si multe alte premii surpriza.
In trecut, blazonul era un semn de distinctie pentru cel care-l purta, fie ca era vorba de o persoana, o familie sau chiar o localitate. De-alungul anilor, acest obicei menit sa particularizeze, sa distinga si chiar sa fie admirat s-a pierdut dar nu a disparut cu desavarsire. Dovada e faptul ca, in urma cu cativa ani, Uniunea Europeana a cerut ca fiecare comunitate locala sa aiba un blazon, ca mijloc de identificare.
Vechile sigilii pe care, in trecut, autoritatile le foloseau pentru a valida anumite documente sau acte administrative, reprezinta o sursa de inspiratie deosebit de importanta.
Asadar, ne-am gandit sa facem si noi o mica incursiune, cu intentia de a intelege mai bine valoarea lor simbolica si istorica caci sigiliile ca si monedele sunt izvoare contemporane care pastreaza, sintetizeaza si transmit generatiilor mai noi simbolurile stramosilor.
In comitatul Bihor, sigiliile satesti sunt atestate cu regularitate pe documente incepand cu anul 1788.
Sigiliile localitatilor bihorene de la sfarsitul secolului al XVIII-lea au continuat sa fie folosite in in primele decenii ale secolului al XIX-lea. Spre deosebire de alte zone ale Bihorului, unde autoritatile, din ratiuni politice, reusisera sa schimbe matricele sigilare inca din primele doua decenii, in zonele sudice si mai ales ale Vascaului, populatia a incercat sa evite cat mai mult posibil inlocuirea sigiliilor cu legende in limba latina cu altele avand legenda in limba maghiara.
In contestul luptei populatiei romanesti din Bihor pentru drepturi si libertati nationale si sociale, pentru introducerea limbii romane in administratia locala, se inscrie si aparitia matricelor sigilare cu legenda in limba romana, ceea ce argumenteaza o data in plus importanta acestor izvoare.
Sigiliile reflectau ceva din specificul localitatii ca peisaj local, preocupari ale locuitorilor sau resurse economice locale. Insemnele cuprinse in sigiliile localitatilor rurale din Bihor acopera, ca semnificatie, o arie tematica diversa si interesanta: pasari si animale domestice, scene domestice, de vanatoare sau de munca, unelte, constructii diverse, sfinti si scene religioase, plante, astri, etc. ....................................................................................................................
CARPINET
In emblema o barza asezata intr-un picior pe un glob, tine in cioc un sarpe. In dreapta si in stanga doua ramuri verzi, de esente diferite, inconjoara toata suprafata compozitiei si se impletesc in partea inferioara.
PONOARELE (fosta Calugari)
In emblema un personaj cu haina lunga, tine in mana dreapta un baston. Vestimentatia nu lasa dubii ca este vorba despre un calugar.
In emblema un personaj dotat de sulita si scut oval, relevand rolul de aparare al localitatii (fiind localitatea aflata la granita sudica a Bihorului).
CAMP (Vascau)
In emblema se disting trei copaci pe o terasa, cel din centru fiind mai inalt.
Sigiliul prezinta o splendida compozitie de unelte agricole: coase, grebla, seceri, sugerand plastic indeletnicirea de baza pentru localitatea respectiva, fieraritul si activitatile agricole practicate aici.
VASCAU
In emblema, in dreapta, un personaj tine un obiect pe o nicovala plasata in centru, deasupra acesteia se afla un ciocan actionat hidraulic; in stanga, un fragment de cladire.
Bibliografie: * Gheorghe Mudura - Sigiliile localitatilor bihorene - Izvoare etnografice (II). Zona Vascau * Ioan Degau & Nicolae Branda - Satele din districtul Beius in secolele XII-XVII - Atestari si sigilii
Pomicultura a fost dintotdeauna o ocupatie secundara ce asigura multe din nevoile locuitorilor. Dealurile Bihorului sunt impanzite cu livezi de pomi fructiferi: meri, peri si mai ales pruni. Proaspete sau uscate, fructele se consumau in tot timpul anului.
Din prune si mere se obtineau si se obtin si azi mari cantitati de tuica, produs ce are in Bihor diferite denumiri: palinca, junars, vinars. Vinarsul de Bihor este vestit in intreaga tara prin taria, aroma specifica si gustul placut.
In trecut bihorenii faceau tuica in vase mari de ceramica prevazute cu instalatii rudimentare de distilat. In secolul al XIX-lea au inceput sa se raspandeasca tot mai mult cazanele de cupru cu randament sporit.
Cazanele se cladesc pe malurile raurilor sau langa fantanile cu debit mare de apa. De cele mai multe ori cazanele sunt prevazute cu roti hidraulice, cu palete fixate in albia raului si care, prin invartire, aduc apa la inaltimea cazanului cu ajutorul unor cupe sau vase de ceramica prinse de rama exterioara a rotii. Din cupe apa cade intr-un jgheab de lemn de unde ajunge la racitorul cazanului.
Intr-o lume unde pare sa nu mai fie nicio speranta, cand cosmarul si realitatea se intrepatrund, un tanar indragostit pleaca in cautarea orasului pierdut… Aceasta este tema romanului "Calvarium" ce va fi lansat astazi, 2 noiembrie, ora 15:00, la Facultatea de Litere din Oradea (sala C23), unde va fi prezentat de criticul literar Marius Mihet.
Tanarul scriitor, Andrei Simut, este absolvent al Colegiului National "Iosif Vulcan" Oradea si al Facultatii de Litere din Cluj, unde este in prezent doctorand al Catedrei de Literatura Comparata. In 2007 a debutat cu eseul "Literatura traumei" (Casa Cartii de Stiinta, Cluj), premiat de USR - Filiala Cluj si de revista "Romania literara".
Cartea va mai fi lansata miercuri, 4 noiembrie, de la ora 13:00, la Colegiul National "Iosif Vulcan" din Oradea, si joi, 5 noiembrie, de la ora 13:00, la Colegiul National "Emanuil Gojdu" din Oradea.
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3