- nascut in 01.06.1938 la Balaia (comuna Tileagd) - studii universitare la Facultatea de Pedagogie si Filologie din Cluj - debuteaza in 1958 in opereta "Ana Lugojana" - lanseaza in 1989 prima antologie de romante pe versuri eminesciene. "Mai am un singur dor" - carti: Documente privind adevarul despre boala si moartea lui Eminescu - albume: "Zaraza", "Dorurile mele", "De la Dunare la Sena - Pe-un picior de plai", "A venit aseara mama" .............................................................................................................. Gheorghe Sarac este cel care si-a pus intreaga viata in slujba romantelor, valorificand prin muzica versurile marilor nostri poeti, dela Eminescu la Cosbuc, de la Goga la Alecsandri.
Intr-un interviu acordat, in urma cu doi ani, revistei "Lumea Satului", marele interpret isi exprima bucuria indeplinirii unui plan, acela de a reda posteritatii "poetii clasici prin expresia suava a romantei, care este forma suprema de a exprima sufletul romanului".
"Mai am foarte mult material de doine si jocuri din zona Bihorului, nealterate, asa cum ele au fost aduse peste vreme de Maria Sa Taranul. Imi place foarte mult sa folosesc aceasta expresie, pentru ca daca avem o limba, un suflet si atata noblete in noi le avem gratie taranului". (Gheorghe Sarac)
Muzica, dansuri, gratare, mici si bere... aceasta a fost atmosfera care a domnit la sfarsit de saptamana la sarbatoarea campeneasca organizata de Primaria si Consiliul local Cristioru de Jos, cu sprijinul Centrului judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Bihor.
La "Izvorul lui Horea", hotarul dintre satele Poiana si Saliste de Vascau, sute de localnici, si nu numai, s-au adunat si s-au delectat cu programul cultural-artistic.
Initiata in urma cu 22 de ani de catre dr. Traian Tulvan, manifestarea a fost sustinuta, de-alungul timpului de catre toti primarii comunei Cristioru de Jos.
Toboganul gonfiabil a atras multi copii dornici sa-si consume energia prin joc si distractie. Discoteca in aer liber a fost cea care a pus punct programului zilei de sambata.
La troita lui Horea (creatia sculptorului Vasile Holhos), a avut loc un Te Deum, urmat de depuneri de jerbe si coroane de flori. Personalitati ale locului si invitati de seama au evocat momentul istoric.
Programul artistic a fost sustinut de Ansamblul Artistic "Crisana", Ansamblul "Ausana", Ansamblul "Miorita", Ansamblul "Muguri si mladite de tezaur". Interpretii de muzica populara Florina si Florin Maris-Hinsu au facut deliciul publicului iar in final, Ciprian Gabor si Adi Miclaus (la vioara) au poftit toata suflarea la joc si voie buna.
La 27 iulie se praznuieste Sfantul Pantelimon, numit si Sfantul Ilie cel Schiop sau Pintilie Calatorul, cel care ii pedepseste cu fulgere si traznete pe cei care nu-i respecta sarbatoarea.
Ziua lui marcheaza hotarul verii si deschide o serie de festivitati care au ca scop pregatirea pentru toamna care se apropie.
Traditia populara spune ca, incepand cu 27 iulie, vara "se calatoreste"... de unde si zicala "se duce vara ca o paine, vine iarna ca un caine!".
Iata si semnele care insotesc aceasta schimbare: frunzele teiului se intorc pe dos, puterea soarelui incepe sa scada, cerbii ies din rauri anuntand astfel racirea apei, berzele si cocorii se strang in stoluri si se pregatesc pentru plecarea in tarile calde.
Taranii cred ca Pintilie staruie pe langa vara sa se intoarca si la anul, la fel de bogata. Dar ei se si tem de puterile sfantului, de aceea nu lucreaza la camp (se spune ca nu este voie sa te prinda Pintilie fara sa fi incheiat secerisul, pentru ca de Macavei, la 1 august, sa se sfintesca boabele care se vor semana la toamna).
"Se zice ca atunci cand trasnea Pintilie sareau pruncii din femei. Cand a trasnit o data, a sarit Maica Precista din scaun, iar ea l-a blestemat si i-a luat mana dreapta si piciorul drept, asa ca acum cand trasneste, da cu stanga". (Th. Sperantia – Raspunsuri la chestionarul de sarbatori paganesti)
De Pintilie se fierb porumbi si dovleci si se pot manca merele interzise pana atunci. O legenda spune ca in Rai ar creste un pom cu mere de aur care se scutura de Pintilie, iar copii ai caror parinti nu au respectat interdictia de a nu manca mere, sunt impiedicati sa le culeaga. Printre minunile infaptuite de Pintilie se mai numara si aceea de a coace si a face pepenii dulci ca mierea.
Vineri, 24 iulie, incepand cu ora 23:00, la Clubul Heat din Oradea va avea loc marea finala a concursului MISS HEAT 2009. Finalistele vor participa la mult asteptata proba a costumelor de baie, care va face, cu siguranta, deliciul spectatorilor.
Juriul, format din reprezentanti ai sponsorilor prezenti pe afisul de concurs, va avea dificila sarcina de a desemna concurenta ce va purta titlul de Miss Heat 2009.
Premii in valoare de 8.000 de euro, bijuterii, imbracaminte de firma, excursii la mare... si multe alte surprize! Cine nu si-ar dori sa fie noua Miss Heat?
- nascut in 01.04.1940 la Saliste de Beius - scoala primara in satul natal - studii gimnaziale la Sudrigiu - 1953 - 1956 Scoala de Silvicultura din Nasaud, apoi Scoala de Maistri din Sighet - 1961 - 1962 tehnician silvic in localitatea Tasnad - studii universitare: Facultatea de filologie Cluj, se transfera la Universitatea din Bucuresti - 1963 debuteaza cu un grupaj de poezii in revista "Tribuna" - Cluj - frecventeaza Cenaclul "Junimea" al Facultatii de limba si literatura romana si Cenaclul "Nicolae Labis", impreuna cu Nichita Stanescu, Adrian Paunescu, etc.
- 1965 - premiul I pentru poezie la Consfatuirea pe tara a cenaclurilor si premiul I de poezie al revistei "Luceafarul" - 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor - continua studiile universitare: Institutul de lingvistica din Bayern, Facultatea de Filozofie din Koln - 1973 angajat redactor la revista "Viata Romaneasca" - 1976 ales in Consiliul Uniunii Sciitorilor - 1978 premiul Uniunii Scriitorilor - decedat in 06.06.1991 .............................................................................................................. "Orgolii, vanitati n-avui/ Decat sa scriu ceva nervos/ Pentru poporul cel de jos/ In spiritul simtirii lui / Ca rotile Ardealului/ Si-apoi s-ajung un mort frumos". (Gheorghe Pitut)
Stea fixa pe cerul poeziei romanesti, Gheorghe Pitut a stralucit prin frumusetea si profunzimea versurilor sale. Debutul editorial, inca din vremea studentiei, cu volumul de poezii "Poarta Cetatii", primit atat de favorabil din partea criticii literare, anunta aparitia unui poet deosebit de talentat. Marturie raman volumele sale de o incontestabila valoare, carti ce sporesc patrimoniul culturii romanesti.
In memoria mareului poet a fost amplasat in parcul din centrul orasului Beius un bust in bronz realizat de sculptorul Gheorghe Adoc. Ca semn al pretuirii, ca dovada elocventa ca poezia sa nu trebuie uitata, la Beius are loc in fiecare an Festivalul National de poezie "Gheorghe Pitut", unde se decerneaza premii si are loc recitalul laureatilor.
In perioada 15-17 iulie (sau 16-18 iulie), ce marcheaza miezul verii pastorale, la sate se tine sarbatoarea Circovilor de vara. Impreuna cu Circovii de iarna, acestia impart anul in doua parti egale: vara cea trudnica cand turmele de oi sunt duse la munte si iarna cea linistita, cand oile se intorc la iernat.
Circovii de vara (sau Circovii Marinei) sunt divinitati de temut, raspunzatoare de provocarea fenomenelor violente ale naturii pe timpul verii (vartejuri, inundatii, tunete si traznete) si de pagubele aduse de fiarele salbatice in turmele de vite.
Se spune despre ei ca au fost trimisi pe pamant ca sa observe oamenii si sa-i pedepseasca atunci cand nu sunt respectate interdictiile transmise din mosi stramosi.
Exista o viziune crestina si una magica legata de aceasta sarbatoare. Pe de o parte este Sfanta Marina (sarbatorita in 17 iulie), iar pe de alta parte sunt cei trei slujitori ai ei, circovii. Primul dintre circovi este Ciurica, divinitate feminina care le ofera femeilor puteri nebanuite (vezi articol precedent).
Despre Sf. Marina se spune ca este protectoarea pasarilor de curte si a sufletului copiilor morti. Aceasta zi o tin, in special, femeile insarcinate, de frica bolilor. In aceste zile, menta, inul, mararul, musetelul, sau pelinul, capata puteri magice, vindecatoare. Pelinul, cules acum, se pune la uscat si este folosit in descantece sau se prepara "apa de pelin", o pomada de frumusete, cu care se spala obrajii.
Prin unele parti, de Sfanta Marina femeile se prind surate, iar barbatii, frati de cruce. Toata viata se vor ajuta intre ei, ca si fratii de sange.
Traditii si superstitii: - nu se lucreaza, nu se imprumuta nimic si nu se face curat - se da de pomana paine si miere - se scoate din pamant ceapa si usturoiul - nu e bine sa te speli pe cap - nu se toarce si nu se taie cu foarfeca
In data de 15 iulie, biserica ii praznuieste pe Sfintii Mucenici Iulita si Chiric, mama si fiu. Iulita, o femeie tanara din cetatea Iconiei, care se tragea din semintia imparatilor Romei, s-a maritat si a nascut un prunc botezat Chiric.
Prigonita pentru credinta sa in Dumnezeu, aceasta a fost omorata in chinuri impreuna cu pruncul sau de numai trei anisori.
Trupurile lor au fost ingropate de niste slujitori iar cand acestea au fost dezgropate, in vremea imparatului Constantin, erau intregi, neputrezite si pline de mireasma.
In calendarul popular, denumirea sarbatorii provine din compunerea numelor Sfintilor Mucenici Chiriac si Iulita. Ciurica este o divinitate feminina care le ofera femeilor puteri nebanuite. Ele pot porunci barbatilor si, in caz de nesupunere, chiar ii pot "ciurui" in bataie. Iata de ce unii din ei pleaca de acasa de frica nevestelor. Traditia populara mai spune ca toti cei care vor fi batuti in aceasta zi vor lua bataie tot anul.
Amintirea acestei patroane a bataii este pastrata de unele expresii adresate ca amenintare copiilor neastimparati: "Astampara-te, ca vine Ciurica!" sau "Stai cuminte! Capeti Ciurica!".
Concomitent cu Ciurica, calendarul popular il aminteşte si pe Chiric Schiopul, cel care ii ologeste pe cei care ii respecta ziua asa cum se cuvine. "Oamenii serbeaza in aceasta zi pe Chiric mai mult de frica, caci, zic ei, Chiric, cand s-a facut sfant, impreuna cu mama-sa, Iulita, era numai de trei ani si era schiop. Sa te fereasca Dumnezeu de bataia chiorului si de dragostea schiopului, ori de omul insemnat, sa-ti tai poala si sa fugi". (Tudor Pamfile - "Sarbatorile la romani")
Traditii si superstitii: - Ciurica se tine pentru bunul mers al casei, ca sa se apere de varsat, sa protejeze animalele din curte - nu se da nimic din casa - femeile nu lucreaza si nici nu scot gunoiul afara - pentru a nu intampina certuri in familie in timpul anului, acestea sunt evitate in aceasta zi - se imprastie prin curte boabe de porumb, ca sa fie cu spor in casa si sa nu moara gainile din gospodarie
In traditia populara, Panteliile (Parliile sau Paliile) sunt surorile lui Santilie, trei fapturi aprige care se razbuna pe cei care nu le respecta zilele, parjolind vegetatia si campurile (de aici si denumirile respective).
Santilie, impreuna cu fratii (Ilie Palie, Pantelimon) si surorile sale, desemneaza perioada cea mai torida a anului, intre 13 si 27 iulie. Oamenii de la tara cred ca forta lor distrugatoare poate fi diminuata prin diferite interdictii de munca instituite cu sapte zile inainte si cu sapte zile dupa Santilie: la 13 si la 27 iulie.
Femeile nu lucreaza caci este primejdie de foc, de caldura mare si de boli insotite de febra. Este interzisa si coacerea painii in cuptor.
In zilele dedicate Panteliilor, satenii daruiesc apa si fructe calatorilor.
Biserica a fost construita pe locul fostei manastiri a calugarilor franciscani (desfiintata de imparatul Iosif al II-lea), devenind proprietatea bisericii romano-catolice din anul 1787.
Vechii cladiri eclesiastice baroce, din care se mai pastreaza unele elemente si astazi, i se adauga, de catre noii proprietari un turn inalt (53 m) impartit in cinci registre orizontale, decorate cu elemente arhitectonice inspirate din arta renascentista. Acesta a fost realizat in numai 4 luni de catre inginerul Knapp Ferencz.
Pe parcursul anilor apar mai multe probleme datorita constructiilor rapide, fisuri intre nava si turn, fapt pentru care in anul 1901 s-a procedat la inchiderea bisericii si la demolarea navei. Misiunea de refacere a revenit arhitectului Rimanoczy Kalman jr., cel care ii imprima cladirii un stil pseudobaroc sau, dupa parerea altor specialisti in istoria arhitecturii, manieristic (ultima faza a Renasterii).
In perioada 1903-1905 a fost reconstruita nava bisericii si s-au construit si doua turnuri secundare (de 29 m inaltime fiecare) in stil eclectic. Din vechea biserica a ramas doar cripta si sase altare laterale iar cladirea manastirii vechi face parte din spitalul militar.
Constructia sa a inceput impreuna cu Biserica Sf. Ana, in anul 1765, la initiativa canonicului Stephanus Szentzy. Primele calugarite ursuline au sosit din Kosice in 5 septembrie 1772.
Complexul format din biserica si manastire, incadrat in planul literei L, prezinta elemente arhitecturale atat baroce, cat si romantice cu influente neogotice.
In anul 1774 se termina constructia bisericii (langa intrare pe o placa de marmura este indicat nivelul apei cu ocazia inundatiilor din anul 1851). In 1856 devine Scoala Pedagogica, iar la sfarsitul secolului XIX Liceu de Fete.
In anul 1877 manastirii i se adauga latura sudica (strada Moscovei), in care la ora actuala functionează Liceul Ady Endre, cu predare in limba maghiara.
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3