Pe data de 29 iunie Sfanta Biserica ii praznuieste pe unii dintre cei mai cunoscusi si mai venerati dintre sfinti, si anume pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel.
Unul numit "piatra de temelie" a credintei, iar celalalt "vas al alegerii" dumnezeiesti, Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti in aceeasi zi deoarece amandoi au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67, la Roma, din porunca imparatului Nero, Petru fiind rastignit cu capul in jos, iar lui Pavel taindu-i-se capul.
O legenda spune ca odata, in timp ce sfintii se aflau pe pamant, au intrat intr-o carciuma. Au gasit acolo o multime de oameni in mijlocul unei petreceri si s-au alaturat si ei jocului. Dupa ce au obosit, si-au dat seama ca nu le-a placut si, pentru a-i pedepsi pe oamenii care i-au facut sa petreaca, au hotarat ca de ziua lor sa se posteasca.
In calendarul popular, ziua de 29 iunie poarta numele de Sanpetru de vara (sau sarbatoarea lupilor) si marcheaza miezul verii si perioada secerisului.
Sf. Petru, patronul agricultorilor, raspunde de starea recoltelor, patroneaza caldura si ploaia si pedepseste cu tunete si grindina pe cei ce-l nesocotesc. El este infatisat de icoane cu barba pana la brau. Fiind un om bun, milostiv si credincios, Dumnezeu l-a luat in cer si i-a incredintat portile si cheile Raiului.
La marile sarbatori, cand se spune ca la miezul noptii se deschide cerul, Sanpetru poate fi zarit pentru o clipa, stand la masa imparateasca, mereu in dreapta lui Dumnezeu.
Mai mare fiind peste camarile ceresti, imparte hrana animalelor salbatice, in special lupilor, fierbe grindina si o marunteste, pentru a o face mai putin periculoasa. Pana la Sf. Petru este interzisa scuturarea merilor, altfel cade grindina peste holde.
Se zice ca atunci cand Sf. Petru plesneste din bici, din aceste sar scantei care, odata cazute pe pamant, se transforma in licurici. Licuricii sunt blagosloviti de sfant ca sa lumineze calea celor rataciti in padure.
In ziua sarbatorii se obisnuieste sa se imparta si pomeni de sufletul celor morti (Mosii de Sanpetru). Se duc la biserica mere, zarzare, coliva, colaci, miere in faguri si lumanari. De Sanpetru, nicio femeie nu trebuie sa manance fructe noi, legume sau zarzavaturi pana nu da mai intai de pomana.
"Noaptea Sanzienelor, Intre cer si pamant… Iubite de Luna si vant, Plutesc peste plaiuri… Alaiuri de zane cantand. Cunune-mpletesc… …din razele Lunii, Din florile-alese Proaspat culese… Din roua de seara… Cunune-mpletite. Soarele si Luna…de-or purta cununa… Fi-vor numai Una Apoi…, in padurea batrana… Zane la fantana Aseaza pe ape, Iubiri arzatoare, din raze de floare. In noaptea minunata… Se-arata atunci... odata… Din dragoste-ntrupat, Stejarul fermecat… Razele Lunii, I-au despletit cununa, Si zanele-i teasa Din lumina-aleasa. La radacina lui te-astept, Zburator purtat de vise. In miez de noapte un sarut, Pe buze iti voi pune. In brate sa ma tii… In ochii-ti sa ma pierd… …pana-n zori de zi… Si zane sa ne cante, Pe aripi sa ne poarte, De mana sa ne tinem, Iubind in miez de noapte, In noaptea fermecata".
In ziua de 24 iunie (Sanziene), care cade in imediata apropiere a Solstitiului de vara, se produc in natura fenomene biologice spectaculoase: infloresc, se parguiesc si se coc recoltele si plantele.
Dupa cum destinele oamenilor sunt trasate de zodiacuri diferite, asa si plantele, dupa puterile tamaduitoare, utilizare si semnificatii ritualice, isi au perioade calendaristice propice dezvoltarii.
In traditia populara, plantele de leac se culeg dupa un calendar exact, in anumite zile favorabile, in momente speciale
(noaptea, la rasaritul soarelui) si in anumite locuri (terenuri neumblate, unde nu se aud cainii latrand). Utilizand plantele culese de Sanziene, practicile de medicina populara au o sansa in plus de a se implini.
Puterea magica a plantelor, depinde nu numai de recoltarea lor in mijlocul anului (solstitiul de vara), ci si in puterea noptii; conform unor credinte arhaice romanesti, intre caderea serii si miezul noptii se desfasoara un timp enigmatic, populat de numeroase forte malefice. In acest moment, vechii practicieni ai medicinei populare credeau posibila transformarea fortelor malefice in puteri de vindecare a bolilor.
La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada iar intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul.
Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi se duc la biserica cu credinta ca vor fi sfintite si astfel vor fi curatate de influentele negative ale Ielelor, zanele rele ale padurilor. Numai astfel plantele vor fi bune de leac.
Fiecare planta culeasa in ziua de Sanziene, are o putere "magica":
FLOAREA DE SANZIANA (Gallium verum sau Gallium mollugo – dupa culoarea galbena sau alba) Este o floare frumos mirositoare cu numeroase intrebuintari in medicina si cosmetica. Misterul acestei plante - folosita de sute de ani in tratamentul bolilor de ficat, a reumatismului, a bolilor tiroidiene, renale si nervoase - nu a putut fi patruns deocamdata de catre stiinta, drept pentru care mitologia populara i-a acordat si proprietati mistice (fiind folosita in practicile magice efectuate in noaptea premergatoare zilei Sfantului Ioan Botezatorul).
Se spune ca daca o fata nemaritata o pune sub perna in noaptea respectiva, isi va visa cu siguranta ursitul. Daca isi pun in par sau in san floarea respectiva, atat fetele cat si femeile devin mai atragatoare si mai dragastoase. Daca se spala la ivirea zorilor cu roua cazuta pe Sanziene sau se imbaiaza in apa curgatoare devin mai frumoase.
VERBINA Cunoscuta in popor si cu numele de “spornic”, verbina se culege in noaptea de Sanziene si este mult folosita in ritualurile de dragoste. Se spune ca nu e voie sa o scoti din pamant cu un obiect din fier, ci doar cu unul din argint, iar pe locul de unde a fost scoasa se toarna ceara si miere.
In medicina populara se mai spune ca daca culegi aceasta planta inainte de asfintitul soarelui, tot anul urmator nu vei avea dureri de cap. Pusa pe camp, verbina aduce prosperitate si recolta bogata; in pantof, iti ia oboseala pe loc.
Majoritatea bolilor pe care aceasta planta le trateaza tin de sistemul nervos si de psihic, domeniu in care verbina are proprietati de-a dreptul miraculoase. Ea nu doar calmeaza si alina durerea, reduce tensiunea psihica si diferitele tulburari de tip depresiv, ci joaca si un rol de protectie, preintampinand tulburarile la acest nivel.
USTUROIUL Usturoiul poarta semnul sfinteniei, crucea, "arma cea mai temuta si puternica a lui Hristos", dar si a omului impotriva duhurilor noptii. Spiritele malefice nu suporta mirosul usturoiului si nu se apropie de casele imbibate cu aroma acestuia, motiv pentru care oamenii de la tara il folosesc la ungerea ferestrelor, usilor, coarnelor vacilor.
IARBA FIARELOR In miez de noapte, de Sanziene, infloreste pentru putin timp si iarba fiarelor. Cu ea se pot descuia lacatele si incuietorile, oricat de mestesugite ar fi. Cei care o gasesc o poarta la brau sau in jurul degetului mic de la mana stanga. Oamenii care intra in posesia ei nu sunt atinsi de sageti si gloante si inteleg limba animalelor si plantelor.
Iarba fiarelor era descoperita numai printr-un viclesug: se tragea prin iarba o sfoara de care erau legate lacate de fier; cand lacatele se descuiau, insemna ca s-au atins de planta.
In medicina populara, planta este folosita pentru vindecarea taieturilor si vatamaturilor. .............................................................................................................. Printre plantele care se culeg de Sanziene, ar mai fi de mentionat cicoarea, cimbrisorul, trifoiul alb, spanzul si sulfina. Dincolo de adevar sau legenda, plantele simbolizeaza energia solara condensata, captand fortele necunoscute ale pamantului, ca si pe acelea, tot atat de necunoscute ale soarelui. Ele inglobeaza toate aceste forte, transformandu-le in virtuti tamaduitoare.
La data de 21 iunie, Soarele se va afla la 23°27' distanta unghiulara nord fata de ecuatorul ceresc, el descriind miscarea diurna pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit Tropicul Racului. Este momentul solstitiului de vara, ce marcheaza inceputul verii astronomice, la aceasta data fiind cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului.
Solstitiul de vara imparte anul in doua, marcand maximul puterii soarelui. Asa cum partea luminata, sau "in crestere", a anului a inceput la Solstiul de iarna, cu cea mai lunga noapte a anului, tot asa acum, cu cea mai lunga zi incepe partea intunecata sau "in descrestere" a anului.
In vechime se credea ca la acest hotar astronomic vara se intoarce cu fata la iarna, pe cer aparand constelatia Gainusa.
Solstitiul de vara este considerat un punct de rascruce, un moment de schimbare a anului, o zi speciala inscrisa sub semnul focului, simbolul soarelui. Aceasta zi a fost determinata empiric prin observarea atenta a reperelor cosmice (rasaritul sau asfintitul astrilor si constelatiilor) si a celor terestre, in special a bioritmurilor stabile ale unor plante (sanziana, dragaica sau iarba Sfantului Ion), pasari (cucul) si insecte (licurici).
Cantecul cucului, orologiu pentru masurarea timpului in calendarul popular, incepe sa fie auzit la Blagovistenie sau Ziua Cucului (25 martie). Pasarea fara cuib isi pierde glasul de Sanziene sau de Sanpetru de Vara, cand, conform traditiei, cucului ii vine de hac un bob de orz.
Truditorii campului stiu ca dupa "Amutitul cucului" nu mai este mult pana la seceris. Caci ziua solstitiului de vara e considerata si sarbatoarea graului, cand se spune ca incepe sa se usuce radacina graului si sa se coaca graul in spic.
In trecut, serbarea solstiului de vara coincidea cu data solstitiului, adica 21 iunie, mai tarziu ceremonialul fiind considerat de catre biserica drept pagan, a fost mutat pe 24 iunie (ziua dedicata Sfantul Ioan Botezatorul).
In cinstea solstitiului de vara se aprind focuri uriase pe culmile dealurilor. Incinsi cu brauri din pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca in foc aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri viitoare. La final, se rostogolesc la vale roti aprinse, simboluri ale Soarelui care se indreapta odata cu vara catre toamna, si care au rolul de a alunga spiritele rele.
Este ziua cand sanziana (dragaica), planta cu flori galbene, frumos mirositoare, cu numeroase utilizari in medicina si cosmetica populara, este in floare. Aceasta planta miraculoasa e culeasa dupa un anumit ritual, in zorii zilei de Dragaica sau Sanziene. Din florile de sanziene si spice de grau se impleteste o cununa care se agata la fereastra, la stalpul portilor, in crucile de hotar si din cimitir ca sa protejeze oamenii, animalele si campurile de stihiile naturii (furtuna, vijelie, grindina, inundatie). Aruncata peste acoperisul casei, cununa indica, in functie de cum va cadea sau se va fixa pe acoperis, daca cel caruia i-a fost menita sau cel care a confectionat-o sau a azvarlit-o va trai sau va muri, daca fata se va casatori in cursul anului si cum ii va fi ursitul (tanar sau batran, frumos sau urat), daca va fi sanatos sau bolnav, daca va avea noroc sau paguba in casa.
Se spune ca licuricii, numiti si facliile padurilor, apar in preajma solstitiului de vara si lumineaza noaptea, de la apusul soarelui pana dimineata.
Lista credintelor si a superstitiilor populare legate de aceasta sarbatoare este foarte bogata: - se spune ca animalele se strang si stau la sfat; cine le pandeste, le poate intelege graiul si poate afla multe taine - in aceasta noapte apare floarea alba de feriga care aduce mare noroc celui care o culege; curajosul care va infrunta duhurile care o pazesc, va putea citi gandurile oamenilor si va descoperi comorile ascunse - se atarna crengi de artar la usi si la ferestre pentru a indeparta fortele malefice - este de foarte bun augur daca in aceasta zi vezi o furnica rosie - se spune ca nu este bine ca oamenii sa se trezeasca devreme dimineata, pentru ca pe cer rasare nu un singur soare, ci trei
Nu numai in Romania, ci pe toate continentele exista traditii, ritualuri, credinte si superstitii deosebit de asemanatoare, legate de solstitiul de vara. Este o perioada care abunda in serbari campenesti, ritualuri agrare, targuri, balciuri si iarmaroace. Solstitiul de vara deschide ciclul manifestarilor traditionale estivale.
Sfantul Apostol Iuda, praznuit in 19 iunie, este ultimul din cei 12 apostoli ai lui Hristos, inainte de Iuda, omonimul sau, si se trage din semintia lui David si a lui Solomon.
El s-a nascut in Nazaret, din parintii Iosif tamplarul (care a fost dupa aceea logodnicul Fecioarei Maria) si Salomeea (fiica lui Agheu).
Sfantul Matei Evanghelistul il numeste Tadeu, ceea ce inseamna "Inimosul, curajosul, omul cu pieptul tare".
Cel care poarta nume identic cu tradatorul lui Iisus (din acest motiv, cei doi apostoli sunt deseori confundati) este chiar "fratelei Domnului si al lui Iacob", in intelesul de ruda foarte apropiata.
Potrivit istoricului crestin Eusebiu, Iuda Tadeu ar fi mirele din Cana Galileei, la nunta caruia Hristos a savarsit minunea schimbarii apei in vin. Sf. Apostol Iuda a luminat cu invatatura cuvantului sau Mesopotamia si neamurile invecinate, propovaduind Evanghelia. A fost spanzurat de necredinciosi in cetatea Arara.
In traditia populara, Sf. Iuda sustine unul din pilonii pe care se sprijina pamantul. Se crede ca, atunci cand Iuda va roade acest stalp, pamantul se va prabusi si lumea va fi distrusa.
Se mai spune ca Apostolul Iuda este mijlocitor in cauzele disperate si este paza campurilor impotriva fulgerelor si a grindinei.
Credinte si obiceiuri populare: - sarbatoarea se tine ca sa nu se scufunde pamantul (daca sapi in aceasta zi, se spune ca se surpa locul unde s-a sapat) - Iuda a dat boala varsatului; il cinstim ca sa nu ne imbolnavim de varsat - se spune ca cine nu tine ziua e lovit de nebunie - se lucreaza numai pana la amiaza (fara plata, pe mancare si bautura) - cel care respecta ziua Sf. Iuda este protejat de cutremure - nu se lucreaza toata ziua ca sa nu te imbolnavesti de boli diavolesti (de aceea i se mai spune si zi diavoleasca)
De Georgia (la 18/06/2009 @ 06:31:24, in 13 PESTERI, citit de 397 ori)
Pestera Corbasca este situata pe versantul stang al Vaii Sighistel, la o distanta de aproximativ 2 km de satul Sighistel, in fata stancariei numite Cazatura Lupului.
Primele investigatii stiintifice au fost facute de R. Jeannel si A. Winkler in anul 1929, apoi de catre colectivul clujean al Institutului de speologie "Emil Racovita" (1956-1962).
Constituita dintr-un scurt coridor principal de acces si din doua ramificatii de lungime aproximativ egala, pestera este bogata in concretiuni, mai ales gururi. In complexul estic, pestera adaposteste un remarcabil lac subteran (cu dimensiunea de 10 x 12 m), prezent in tot timpul anului, numit Lacul de Cristal. In afara lacului amintit, podeaua este acoperita cu o pojghita densa de calcar alb, detinand o bogatie remarcabila de gururi late si putin adanci. Complexul estic mai detine doua lacuri temporare de dimensiuni mai mici.
In coridorul sudic se afla o mica galerie superioara de jonctiune cu complexul precedent. In prima parte, coridorul prezinta o serie de formatiuni remarcabile: stalactite, stalagmite si coloane de mondmilch (laptele de luna).
Din punct de vedere biospeologic, pestera se remarca prin prezenta unor forme troglobionte, ca Niphargus longicaudatus maximus (gasit in lacul mare), Megacyclops (Diacyclops) stygius deminutus (prezent in gururi), Pholeuon leptoderum biroi si Drimeotus mihaki mihoki (intalnite frecvent in ambele coridoare laterale ale pesterii).
Declarata monment al naturii, pestera poate fi vizitata doar in prezenta unui ghid (din satul Sighistel). ................................................................................................................ Legenda Mondmilchul primeste numele de la pestera Mondloch, Gaura Lunii, din Elvetia. Termenul de lapte este justificat din cauza aspectului de pasta alba, moale, chiar fluida ca laptele, sau plastica si pastoasa cand este imbibata cu apa. Mondmilchul este o substanta complexa ce contine cristale microscopice de carbonati de calciu si 35-75% apa. Unii autori cred ca mondmilchul se formeaza direct, prin precipitare, altii cred ca este un produs de dezintegrare, de alterare a calcitului.
Troglobionte - plante si animale complet adaptate vietii cavernicole: alge, coleoptere, diptere, arahnide, mici crustacei in apele subterane. Pentru studiul acestor vietuitoare, cercetatorii folosesc diverse metode de investigatie a vietii acestora si adaptarii la mediul de viata subteran. Aceste metode, in cea mai mare parte, sunt mostenite de la marele om de stiinta Emil Racovita.
- nascut in 08.10.1929 la Vascau - scoala primara in localitatea natala - studii secundare la Beius - 1961, scoala de literatura “Mihai Eminescu” - studii universitare filologice la Cluj si Bucuresti - redactor la "Contemporanul", "Luceafarul", "Gazeta literara" si altele, redactor sef la "Familia" de la primul numar pana in 1989 - volume de versuri publicate: "In tara motilor se face lumina" (1953), pentru care a primit Premiul de Stat in anul 1954, "Dragoste si ura", "Deceniul primaverii", "Cartea de langa inima", "Portile de langa aur", "Constelatia lirei", "Varful cu dor", "70 de simetrii", "Pe drumul meu", etc. - decedat in 01.10.1996 la Bucuresti .............................................................................................................. "Nu exista scriitor calificat dupa locul in care traieste. Scriitorul este unul care da posibilitatea cititorului sa intre intr-o lume aparte, pe care n-o traieste in cotidian." (Alexandru Andritoiu)
In vremurile strans conditionate ideologic si politic in planul ideilor, dar si in cel al vietii materiale, Alexandru Andritoiu, "poet cu har si ins carismatic, deci o captura cu atat mai pretioasa pentru regimul comunist care-l folosea din plin si de care se folosea deopotriva" (dupa cum scria despre el Gheorghe Grigurcu), a fost un conducator abil al revistei "Familia", stiind sa-si foloseasca sarmul, perspicacitatea, arta compromisurilor si intuitia valorilor.
Andritoiu a avut abilitatea de a aduce in redactia revistei scriitori de reala vocatie: Ovidiu Cotrus, Nicolae Balota, Gheorghe Grigurcu, Radu Enescu, etc.
"Alexandru Andritoiu avea si darul de a combina fara efort cuvintele si de a face fraze elegante, asa cum altii, cu o gratie innascuta, executa de la prima incercare orice pas de dans" (Alex. Stefanescu). Poezia sa nu contine aproape niciodata elemente in stare genuina, desprinse direct din realitate, ci, inaintea de a fi integrate in creatia lirica, sunt supuse unui proces de purificare si de-dramatizare. Poetul marturisea fara ezitare aceasta preferinta: "Cea mai frumoasa luna e in lac, / Cel mai frumos luceafar e pe mare, / si canta cel mai sincer pitpalac / nu-n pomi, ci-n amintiri si in uitare. / Cea mai frumoasa luna e in lac". (Arta poetica)
Intr-un articol mai vechi al revistei Familia, Valentin Chifor scria despre poet: "Andritoiu, Orfeu modern, socotea desigur poezia un mijloc de salvare a fiintei. A slujit-o neostoit cu sufletul sau de trubadur modern".
De Georgia (la 13/06/2009 @ 07:00:00, in 13 PESTERI, citit de 374 ori)
Pe raza comunei Rosia din Muntii Bihor se afla una din cele mai interesante zone carstice din peisajul Romaniei. Aici apa a sapat in calcar chei spectaculoase, lapiezuri si tancuri stancoase, la exterior si o multime de pesteri de mare importanta, atat peisagistica cat si stiintifica, in subteran.
Pestera lui Dobos este situata in groapa cu acelasi nume, pe partea stanga a drumului minier ce duce spre satul Ponita, comuna Rosia.
Descoperita in anul 1962 si semnalata in literatura de specialitate de catre T. Rusu (1968) si I. Oraseanu (1983), pestera a fost explorata si cartata, pe o lungime totala de 319,5 m, de membrii C.S.A. Cluj-Napoca, in anul 1980.
Intrarea in pestera se deschide la baza unui abrupt calcaros, aflat pe latura de vest a unei gropi de eroziune de mari dimensiuni. Urmeaza o galerie stramta, puternic descendenta, dezvoltata in lungul unei diaclaze, la extremitatea careia apare un mic curs de apa ce se angajeaza in lungul unei galerii suborizontale. Galeria de acces debuseaza intr-o sala alungita, frumos concretionata, dezvoltata oblic pe directia de inaintare. Din aceasta sala se desprinde spre dreapta o galerie ascendenta, cu latimi cuprinse intre 4-6 m, in care se remarca, la inceput, un planseu argilo-nisipos iar apoi cateva gururi si blocuri de prabusire printre care se deschide un put de 15 m. Dincolo de blocuri se dezvolta, pe dreapta, o sala circulara, iar pe stanga se patrunde intr-o galerie lunga de aproximativ 50 m, drenata de un curs de apa temporar ce dispare printre blocurile de la intrare.
Din sala de confluenta, golul subteran continua spre vest cu o galerie descendenta, drenata de cursul de apa din galeria de acces, ale carei dimensiuni scad treptat pana la 1,5 x 1 m. Dupa cativa metri galeria se largeste iar, ca apoi, revenind la dimensiunile anterioare, sa-si schimbe brusc directia, spre sud-sud-vest, terminandu-se, dupa circa 50 m, cu un sifon impenetrabil.
Pestera lui Dobos s-a format sub actiunea apelor din izvorul amintit, care apare din gresii si sisturi, a celor ce se aduna de pe versantii gropii cu acelasi nume si dintr-o dolina invecinata, spre care se indreapta afluentul subteran, de dreapta, din aceasta pestera. Dupa ce parasesc pestera, apele se indreapta spre colectorul principal din sistemul carstic Runcuri, unde apar dupa ce trec pe sub o uvala si cateva doline.
In traditia romaneasca, la 11 iunie, atunci cand este celebrat Sf. Vartolomeu, vara a ajuns deja in punctul culminant. Incepand de a doua zi, timpul se intoarce incet-incet catre iarna: zilele incep sa scada, iar intunericul ramane din ce in ce mai mult asupra gospodariilor.
Verbul "a invarti" (de unde si numele Sfantului Vartolomeu) caracterizeaza toata aceasta sarbatoare. Femeile nu trebuie sa toarca caci miscarea presupune invartirea fusului. Mai mult, nu se lucreaza in general, intrucat e pericol de vartejuri, de furtuni, sau chiar de ameteli.
Datorita intoarcerii timpului, exista in popor credinta ca intreg universul este dominat de fenomene ciudate. Se isca din senin vartejuri de apa si de vant, iar din cer cade grindina, care nimiceste case si plante. Gospodariile care au scapat de grindina pot fi afectate de inundatii, de boli si, in general, sufera pagube mari.
Tot in ziua Sfantului Vartolomeu este sarbatorit si graul, pentru ca tocmai acum incepe el sa-si dezvaluie bogatia. In cinstea lui nu se lucreaza campurile, ca sa fie ocrotite de toate pericolele.
Joia din a doua saptamana dupa Rusalii, numita si Joia Verde sau Joia Manioasa, este la prima vedere o sarbatoare prin care este celebrata bogatia naturii datatoare de viata. Deseori se incing petreceri la iarba verde, cu mancare si bautura pe saturate. Dar in Joia Verde se fac simtite credintele si ritualurile care capata o tenta infricosatoare.
Pierderea recoltelor de pe campuri ii paste pe cei care lucreaza in Joia Verde. Se mai spune ca gospodarii care nesocotesc aceasta zi se vor inverzi si, spre marea lor rusine, vor fi usor de recunoscut de ceilalti. In aceasta zi nu se spala si, mai ales, nu se albesc rufele, pentru ca vor capata culoarea verde. Nu se lucreaza nimic pe camp, ca sa nu se acopere drumurile si cararile cu iarba. Calatorul aflat la drum nu va mai sti sa se intoarca acasa si va ramane pentru mult timp un pribeag.
Tot in Joia Verde se desfasoara ritualuri care au rolul de a aduce ploaia asupra campurilor. La fel ca la "Paparude", fetele se uda cu apa ca sa se deschida cerul si sa cada ploaia.
De la localnicii din Izbuc si Calugari, comuna Carpinet, Cristian Tabara si echipa emisiunii "Te vezi la Stirile Pro TV" au aflat intreaga poveste a varului - de cata truda, rabdare, dar si pasiune este nevoie pentru a transforma un bolovan de calcar in varul atat de folosit odinioara in toate gospodariile din sat.
O legenda din Bihor spune ca varul a fost descoperit de un cioban, care a gatit, timp de mai multe zile, pe niste pietre de calcar. Pietrele s-au topit, apoi a inceput sa ploua, iar piatra arsa a devenit var. In Carpinet exista cea mai pura cariera de calcar din Europa si unul dintre putinele locuri in care localnicii inca mai fac var in varnite traditionale.
Despre aceasta meserie pe cale de disparitie, am mai vorbit intr-un articol precedent.
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3