De Georgia (la 31/07/2008 @ 13:33:04, in 26 MONDEN, citit de 156 ori)
Pentru foarte multe persoane, decorul rustic reprezinta o varianta atragatoare atunci cand doresc sa-si decoreze casa. Acest stil de decor confera casei un aspect natural, simplu, cald si primitor.
In cazul in care te-ai hotarat sa aduci un strop de "iz rural" in casa ta, atunci este esential sa intelegi adevarata semnificatie a conceptului "rustic". Probabil, notiunea de rustic, te poarta cu gandul la vechile case taranesti sau la cabanele de lemn, dar astazi, casele moderne sunt construite din alte materiale... asadar, va trebui sa integrezi elementele stilului rustic la stilul arhitectural al casei tale.
Elementul esential in decorul rustic este lemnul, care asigura o atmosfera de relaxare si de siguranta. Pentru mobilier, poti sa alegi piesele din lemn masiv, pictat sau lucrat de mana, sculptat cu modele inspirate din natura. Se pot folsi si piesele din ratan sau mobila mai veche reconditionata.
Pardoseala poate fi placata cu gresie antichizata, piatra naturala, pardoseli din lemn sau parchet de dimensiuni mari (cu efect de "sgariat"). Pe aceasta se pot aseza covorase tesute manual sau o cerga.
Peretii pot fi placati cu caramida naturala sau aparenta, finisati texturat sau numai un perete poate fi decorat cu bucati de piatra.
Tavanul brazdat cu grinzi aparente sau originale, obiectele decorative (vase de ceramica, lazi de zestre, draperii din in sau storuri din lemn, cosuri de rachita), corpurile de iluminat (cu abajur de panza, din fier forjat sau ratan) sunt fundamentale in obtinerea unui decor rustic armonios.
Cu un semineu (desigur, in stil rustic) vei aduce un plus de caldura si romantism intregului decor. Cel mai important detaliu il reprezinta includerea de elemente naturale (aranjamente cu flori uscate, picturi in stil "folk art", cosulete din nuiele) care creeaza senzatia de aducere a exteriorului in interior.
De ce un stil rustic? Spre deosebire de trendurile de moment care se demodeaza rapid si se cer inlocuite, decorul rustic este atemporal si nu va trebui sa-ti faci griji prea curand in privinta redecorarii.
Niste reporteri de la TVR merg intr-un sat pentru a face un reportaj, despre cum isi petrece ziua badea Ion. Il roaga sa povesteasca ce face in cursul zilei. - Da pai, dimineata ma scol, si trag un pahar de vinars… - Stai, bade Ion. Nu va fi bine sa afle toata tara ca deja la prima ora bei. Spune si matale ca citesti ziarul… - No, atunce… dimineata ma scol, citesc "ziarul". Dupa aia dau la porc sa mance, dupa care mai citesc inca un "ziar". Pana la pranz lucru in atelier, in care timp citesc vreo doua trei "carti". La masa mai citesc vreo doua "reviste", iar seara adun iosagul de pe camp, dupa care urmeaza "presa" de seara. Dupa cina ma duc la "biblioteca" satului cu prietenii, iar la 10 cand inchide biblioteca merem cu toata trupa la Costel, ca el are "tipografie".
Ingrediente: 500 g fidea, 40 g zahar, 400 g apa, 500 g frisca, esenta de rom, zahar vanilat
Preparare: Se unge o tava cu unt sau margarina, se aseaza fideaua in strat subtire si se da la cuptor la foc potrivit 10-15 min., pana incepe sa se rumeneasca usor. In acest timp facem siropul: se pune apa cu zaharul la fiert si dupa ce s-a legat (ca un sirop pentru dulceata), se da deoparte, se adauga esenta de rom si zaharul vanilat. Se toarna fierbinte peste fideaua rumenita si se mai da la cuptor inca 20 min. Dupa ce se raceste vom vedea ca fideaua cu siropul s-a legat ca o foaie. Intindem frisca batuta cu zahar dupa gust. Se lasa sa se raceasca 1 ora.
Citesc in versiunea online a ziarului italian Corriere della Sera, declaratia regizorului Renzo Martinelli, aflat la Bucuresti pentru realizarea superproductiei"Federico Barbarossa", o colaborare Rai Fiction si Rai Cinema. Citez: "Aici pot sa-mi permit o echipa de 130 de persoane, numai 15 sunt italieni, sefii de echipa. Aici am la dispozitie mii de figuranti, cai si cascadori din belsug. Un operator in Italia ma costa 1500 de euro pe zi, aici 300. La noi dupa 9 ore de lucru incepe plata suplimentara, aici nu exista limite de program. Ca mana de lucru folosim "zingarume rumeno" la 400, 500 de euro pe saptamana".
"Da, poate ca este paradoxal sa filmez aici o poveste de acest gen - a mai declarat Martinelli - dar in Italia costurile ar fi cel putin triple".
Bravo domnule regizor! Complimente pentru cuvintele deosebite la adresa romilor si a sindicatelor! Expresia "zingarume rumeno" ar echivala cu ceva de genul "tiganoi romani". Si expresia asta, in gura unui "intelectual"...
Lega Nord se faleste intr-una cu filmul asta, spre bucuria leader-ului Bossi, mare sustinator pentru realizarea filmului.
Filmul vorbeste despre eroul Alberto da Giussano (care se pare ca nici nu a existat in realitate) si cei 900 de oameni ai sai care au luptat si l-au invins pe imparatul Federico Barbarossa, garantand astfel libertatea teritoriului lombard cu sacrificiul propriilor vieti.
Sa mai precizam, ca domnul regizor este favorabil cu luarea amprentelor digitale romilor din Italia, afirmand "as vrea sa stiu cine vine acasa la mine".
Deci "tiganoii" nostri autohtoni fara pata si amprente merg bine in rolul "stramosilor padani"?
De Georgia (la 30/07/2008 @ 08:00:00, in 26 MONDEN, citit de 162 ori)
Astazi, Arnold Schwarzenegger, implineste 61 de ani. Supranumit "Stejarul austriac" in zilele cand era campion mondial de culturism, iar mai recent "The Governator" (o combinatie dintre cuvintele Governor si Terminator, dupa filmele din seria Terminator), Schwarzenegger a castigat atentie pretutindeni datorita carierei sale stralucite de culturist si mai tarziu de actor.
Prin recenta implicare in lumea politica si succesele sale din ultima vreme, deloc de neglijat, domnul Schwarzenegger a reusit sa demonstreze inca o data ca sintagma "visul american" nu este chiar o joaca ci o realitate atat acum 100 de ani cat si in prezent.
Superstarul Arnold Schwarzenegger, legendarea figura sportiva, este acum un om de familie model - casatorit cu Maria Schriver din 1986 si tata a 4 copii, un afacerist prosper, puternic implicat in sustinearea copiilor si a sportului, fiind fondator al Arnold Classic, Inner City Games si The After School Programs.
"Vreau ca intreaga mea viata sa fie o enorma clipa extraordinara", declara Arnold, iar noi, ii uram din tot sufletul sa fie asa cum isi doreste.
Ne invartim isteric in cercul vietii si uitam sa iubim si sa protejam ceea ce natura cu atata dragoste ne daruieste... si totusi stelele apar in fiecare noapte, pomii continua sa infloreasca, vantul sa ne mangaie obrajii...
Stramosii nostri celebrau natura, recunosteau ciclurile ei ca fiind parte din propria lor viata si intelegeau ca oamenii sunt facuti la fel ca si piatra, copacul si orice alta forma de existenta.
Sa tinem seama de toate aceste miracole si sa nu stricam starea de echilibru atat de necesara supravietuirii. Haideti sa intindem vechiului nostru prieten, Pamantul, o mana de ajutor!
Noi am decis sa facem primul pas: de astazi sustinem Umbrela Verde.
Pestera Campeneasca este napadita de gunoaie; aici se aduna, an de an, tonele de resturi menajere, ambalaje din plastic, mizerii pe care locuitorii satelor Izbuc si Calugari le arunca in Paraul Tarinii. Maldarul de gunoaie a crescut aici ca Fat-Frumos, intr-un an cat altii-n zece.
Deazastrul ecologic a fost descoperit de cativa tineri ecologisti-alpinisti din Stei si Beius, care uimiti de nepasarea autoritatilor, au facut un film in care este prezentata situatia pesterii.
Muntii de deseuri cresc insa in continuare odata cu revarsarea apei pentru ca angajarea unei firme de salubritate ar presupune o taxa pentru fiecare gospodarie.
In lumea civilizata, o pestera de nivelul acesteia (unde se afla cea mai inalta cascada subterana din Romania), ar fi un obiect natural de exceptie si nu groapa de gunoi.
Iata de ce ecologia este un lux al societatilor educate. In Romania ultimelor 6 decenii cu greu putem vorbi despre educatie si constiinta ecologica.
Avem multe pretentii dar atat de putine maniere si ne mai miram de ce la noi nu este niciodata curat.
Haideti sa oprim acest dezastru; sa invatam sa folosim cosurile de gunoi, asa putine cate gasim. Hai sa strangem dupa noi si sa lasam tot verde in urma noastra. Romani, fiti verzi ca doar "Romanul e frate cu codrul"... nu? Ce ziceti?
Sezatorile erau manifestari folclorice, constant organizate, la care luau parte, pe langa fetele ce torceau si flacaii, harnicia fiind alaturi cu descantecul, cu cantul si snoava, cu povestile si cu transmiterea unei experiente de lucru, a unui model de ornamentare. In conditiile vietii contemporane clacile si sezatorile sunt pe cale de disparitie caci rosturile lor nu se mai justifica odata ce canepa nu se mai cultiva decat in cateva sate, si acolo - sporadic.
Sezatorile se desfasurau dupa reguli si in conditii bine stabilite si respectate de catre toti cei ce participau la ele.
In toate satele Bihorului femeile care aveau mai multa canepa organizau "claca de tors", impartind prin sat fuioarele. Se aduceau apoi ghemele toarse, ocazie cu care avea loc o adevarata petrecere cu cantece si joc.
Fetele se intreceau care de care la tors sau la cusut. Aici se confectionau piese din portul mirelui si miresei, tesutul straitelor, desagilor. Adeseori flacaii impistreau furcile de tors pe care le daruiau apoi fetelor dragi. Totodata, aceste reuniuni constituiau prilejuri pentru pastrarea si dezvoltarea creatiilor folclorice, literare, muzicale. Lucrul era insotit de cantece, strigaturi, uraturi, descantece. Femeile mai in varsta impartaseau cu cele tinere experienta lor in arta cusutului.
Sezatorile si clacile erau prilejuri ideale pentru apropierea dintre oameni, de afectiune reciproca si intr-ajutorare. In sezatori se legau prietenii de unde se facea mai tarziu si pasul casatoriei.
Una din sarbatorile traditionale romanesti, celebrata in 24 februarie, este sarbatoarea de Dragobete, care marcheaza inceputul primaverii si a anului agricol, momentul in care natura se trezeste la viata.
Sarbatoarea are radacini foarte vechi, fiind celebrata chiar de pe timpul dacilor, pentru care acesta era o divinitate asemeni lui Cupidon (al romanilor) si Eros (al vechilor greci).
Dragobete, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic, aduce iubirea in casa si in suflet.
Oamenii de la tara isi mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala "Dragobetele saruta fetele!", mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.
Flacaii stransi in cete sau multimile de fete obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, respectiv surori de cruce.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina sum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.
Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.
Prilej de bucurie si bunastare, Dragobetele reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman.
1 Martie este in calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numita si Dochia. Martisorul este o sarbatoare care celebreaza venirea primaverii. Se considera ca martisoarele sunt aducatoare de fericire si noroc. Ele sunt formate in mod traditional dintr-o fundita rosu cu alb - rosu semnifica iarna si albul primavara, la care se adauga alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar, inima. Acest simbol al primaverili si al revenirii la viata este purtat la vedere o saptamana sau doua. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul.
In zona Bihorului, martisorul rosu-alb din lana se agata la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la tortile galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor malefice, pentru invocarea vietii, a puterii regeneratoare care se credea ca ar fi stimulata prin insasi “culoarea vietii”. Bihorenii credeau ca insasi apa de ploaie adunata de 1 Martie sau din “zilele babelor” te face frumos si sanatos.
In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.
(p)Link
Comentarii
Arhiva
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3