Pe plaja vanata a cerului, fuga luminii scaldata spre apus in insule de margean risipise scoicile trandafirii ale norilor de seara.
Ionel Teodoreanu
"
\\ Prima Pagina
Sunt unele locuri despre care multi dintre noi nici nu stim ca exista. Sunt unele locuri altfel decat altele. Diferite de tot ceea ce am vazut vreodata. Locuri care respira si traiesc odata cu tine. Locuri care vorbesc despre viata, despre puterea omului de a stapanii si a cunoaste. Sunt locuri in care valorile morale si spirituale se pastreaza si fiecare devine un om. O lume naturala unde simti ca pamantul este o parte din tine.
Localitatea CARPINET este o marturie vie ca aceste locuri inca mai exista. Este locul in care simplitatea se imbina armonios cu omenia. O calatorie la CARPINET este ca o lectie de istorie, cultura si geografie fara profesor. Nu trebuie decat sa privesti si sa asculti cu mare atentie spectacolul ce te inconjoara. Natura se desfasoara maiestoasa de jur imprejur, iar viata localnicilor, atat de linistita dar atat de bogata, nu te va lasa indiferent.
Mirosul de lemn ars, fumul din hornul caselor, peisajul superb, carutele de pe ulita... toate acestea te duc la imaginea satelor de odinioara in care ritmul vetii curge molcom, iar locuitorii sunt acolo... "stapanii muntilor" de veacuri.
De Georgia (la 09/03/2010 @ 08:07:53, in 18 LEGENDE, citit de 373 ori)
Cand seva primaverii a inceput sa tulbure linistea firii, soarele – satul de atata iernat, a incercat sa fuga spre miaza-zi, spre caldura. Si pentru ca sa poata evada pe poarta cerului, a pus cate o baba pe cei 9 cai ai calestii sale, stiind ca acestea sunt "mai rele decat dracul" si o sa goneasca caii de o sa scoata sufletele din ei.
Trecura astfel ca vantul de poarta raiului, unde pazitorul ei - San Toader, inghetat de frigul iernii, a bagat de seama prea tarziu ce s-a intamplat. Speriat, el a fugit in grajdurile cerului, a luat 9 bidivii puternici, a pus 9 mosi sa-i incalece si a pornit in urmarirea soarelui. Au cautat ei 8 zile, dar i-au pierdut urma – caci babele afurisite, manau caii de se zdruncina cerul, lasand sa cada pe pamant ninsoare si viscol – prapad, nu alta, iar mosii mai blanzi si mai domoli nu se puteau pune cu ele…
A 9-a zi insa, mosul Alexe, i-a dat de urma si cu ceilalti mosi au pornit sa-l prinda pentru a-l obliga sa mearga pe drumul lui ceresc, lasat de Dumnezeu. Si-n ziua cand au gasit soarele, pamantul cu vietatile lui s-a trezit la viata.
"Si de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strasnica baba, sunt 9 zile pana la Santoader si de la Santoader - 9 zile pana la Alexe - omul lui Dumnezeu si de la Alexe - 9 zile pana la Buna-Vestire". ................................................................................................................ Legenda extrasa din cartea lui Marcel Olinescu - "Mitologia romaneasca" Sursa: Revista Agero
Cea mai importanta si cea mai mare expozitie nationala si internationala din Romania, din domeniul nuntilor, a ajuns la cea de-a patra editie in Oradea. Evenimentul va avea loc in intre 5 - 7 martie 2010, la Sala Sporturilor "Antonio Alexe" Oradea.
Un eveniment asteptat cu sufletul la gura de viitorii miri si mirese si un bun prilej pentru creatori sa isi lanseze noile colectii.
Editia din acest an a debutat la Bucuresti, in 15 ianuarie, Oradea fiind al patrulea oras intr-un itinerar fascinant al frumusetii si elegantei.
Timp de 3 zile, vizitatorii vor putea admira cele mai noi tendinte din moda specifica domeniului, elegante aranjamente florale, superbe amenajari si decoratii de nunta, noi trenduri pentru receptiile matrimoniale, bijuterii si alte accesorii. Vor avea loc demonstratii de coafuri si machiaje live, asigurate de hair si make-up artisti.
De asemenea, vor fi prezenti fotografi, cameramani, creatori de invitatii de nunta, organizatori de petreceri ce isi vor oferi serviciile si vor fi la dispozitia viitorilor miri cu sfaturi pretioase.
De Georgia (la 02/03/2010 @ 07:00:00, in 18 LEGENDE, citit de 204 ori)
"In timpul mai de demult Baba Dochi-a avut Un fecior ce-l insurase, De nevasta ii luase O fetita ca un crin, Din ale verei mai senin. Dar firateca de baba Si-ncepu la cearta-n graba, Caci ura pe nor-sa Si in veci o tot mustra Cat in viata ei custa. Intr-o zi soacra i-a dat Lana neagra de spalat Si-astfel ei a cuvantat: - Mergi la rau langa fantana Si tot spal-aceasta lana, Pan'va fi din neagra alba, Cum e floarea cea de nalba, C-alba de n-o vei spala Bine n-ai ce astepta! Nor-atunci la rau s-a dus, Haine dalbe a supus Si spala mai ziua-ntreaga, Dar lan-a ramas tot neagra; Degetele-i s-au belit, Sangele-o-a napadit, Cat si apa a rosit, Si scapand suspine-adance Ea-ncepu atunci a plange. Cum spala si cum plangea, Langa dansa se ivea Sfantul Petru cu Hristos - Floare dalba, crin frumos, De ce plangi, de ce suspini? - Oameni buni, oameni straini, Oare cum no-i lacrima, Oare cum no-i suspina, C-am o soacra foarte rea Si nu pot trai cu ea! Azi mi-a dat aceasta lana, Ca s-o tot spal la fantana, Pan'va fi din neagra alba Cum e floarea cea de nalba, C-alba de n-o voi spala Bine n-am ce astepta! - Floare dalba, crin frumos, Zise ei atunci Hristos, Daca lucrul sta asa, N-ai de ce te intrista, Ci mai spala lana iara, Caci va fi alba pe sara. Iata-ti dau si niste flori, Ce gasiram calatori, Micsune si cocosei, Sa te molcomesti cu ei. Re-ntorcand tu de la vale, Da din flori si soacrei tale! Nora florile lua, La urechi si le-anina Si-apoi iara mai spala Pan'l-al soarelui sfintit, Iar cand fu pe la n-murgit Ea-ncarca lana pe cap Si porni cu voia-m grab, Si cand lan-a descarcat Tare s-a imbucurat: Caci acea lucea de alba Ca si floarea cea de nalba, Si privind Baba Dochie Iar s-aprinse de manie, Caci acum n-avea ce-i face: Vina nu putea sa-i bage; Dar vazand ca ea are flori, Precum n-avea de-alte ori, Ocarandu-o i-a zis: - Nora mea, te faci de ras Si-ti aduci pe cap rusine, C-ai dragut pe oarecine, El ti-a dat flori la fantana! - Nu crede, soacra batrana, Nu-s de la ceva fecior, Ci de la fat Martisor, El imi dede-o chita-n vale, Ca sa-ti dau si dumitale! - Vai de el ce Martisor
Eu il trag prin ciurisor! Zise baba si-l huli, Iar cand florile privi Intru sine socoti: Ca la munte-i primavara, Deci va scoate mane-afara, Deodata cu zorile, Caprele si oile. Cand de ziua a albit, Catra fiu-si a grait: - Hai la munte, Dragomire, Ca afara e-nflorire; Timpul este de iesit, Caci pasunea a-nverzit; Tu din fluier vei canta, Eu la doine-ti voi juca! - Nu se poate inca, mama, Caci baga numai de seama: Numai Faurar a trecut, Martisor mai este mult! - Ce-mi pasa de Faurari, Eu il trag prin gaunari, Si pe Martisor Prin cel ciurisor! Ea de el nu asculta, Ci cu sine isi lua: Douasprezece cojoace, Neavind cuget de-a re-ntoarce, Si pleca cu-al sau fecior, Ocarand pe Martisor. De-acasa porni cu soare, Cand sosi fuse ninsoare. Alta zi-ncepu cu ploaie, Mai fu soare, acusi porhoaie, Si-acusi iara ingheta, Timpul tot se stramuta. Pe baba-o lasa norocul, Caci udandu-se cojocul Cel de-asupra a-nghetat, Ea pe tufe l-a aruncat, Ca-i era greu de purtat; Si-apoi iara s-a mai dus, Tot pe culme mai in sus, Dupa capre, dupa oi, Cu feciorul, amandoi, Pentru ca catau pasune Unde-ar fi ierburi mai bune. Toata ziua ce urma Alt cojoc mai ingheta, Si Dochia, vrand-nevrind, Le-arunca toate pe rand. Dragomir a degerat Si pe gura-i s-a format Sloi cum este-un fluieras. - Dragomire, al meu doinas! Striga baba, a lui mama, Nebagind bine de seama, Cum! eu nu mai pot de frig, Tu mai zici pe cel colnic! Si-atunci babei s-arata Martisor si-o intreaba: - Cum iti place primavara? Ti-ai uitat doara tocmeala, Ca sa poti sa salti in zbor, Cand iti zice-al tau fecior Doine mandre pe colnic, Ca nici norei nu-i fu frig Ca sa spele pe o lana Toata ziua la fantana! Martisorul disparu, Frigul iarasi incepu Cu viscole tot mai crunte, Si baba-ngheta pe munte, Dimpreuna cu-a ei turma. Ea cu Dragmori in urma Si cu turma ce-a avut Stani de piatra s-au facut. Spun ca stanul babei crunte, Cu-a ei capre si oi multe, Pana azi se vad pe munte, Iar de langa-a ei picioare Iese-o apa curgatoare. Calatorii de-o privesc Isi fac cruce si-o feresc".
.............................................................................................................. Sursa text: Sim. Fl. Marian - Sarbatorile la romani
S-a dus si luna februarie. Mai intoarcem o fila in calendar si iata un nou martie, un nou inceput... O luna pe cat de frumoasa, pe-atat de misterioasa, invaluita intr-o aura de magie si legenda.
Primii ghiocei si-au scos timizi capul din stratul de omat, vremea se incalzeste treptat si natura incepe sa prinda viata si culoare.
Acest triumf al reinvierii si regenerarii, este sarbatorit de romani intr-un mod special, chiar din prima zi a lunii, prin martisorul daruit celor dragi.
Sarbatorile specifice lunii martie se caracterizeaza prin unicitatea si frumusetea traditiilor si obiceiurilor legate de venirea primaverii.
Sarbatorile care marcheza aceasta luna sunt:
- 1 martie: Martisor; Baba Dochia; Intrarea in Zilele Babelor - 8 martie: Ziua femeii - 9 martie: Macenicii - 10 martie: Intrarea in Zilele Mosilor - 17 martie: Alexie; Ziua sarpelui - 25 martie: Buna Vestire (Blagovestenia; Ziua Cucului)
Deseori, prinsi in goana vietii, uitam sa ne mai bucuram de miracolul naturii si de aceste frumoase sarbatori care marcau odinioara traiul sfant si sanatos al bunicilor nostri. Asadar, haideti sa intampinam primavara cum se cuvine, sa ne bucuram de lumina blanda a soarelui, de mireasma florilor si sa regasim iubirea daruind.
Astazi se implinesc 200 de ani de la nasterea poetului si fabulistului Grigore Alexandrescu.
Desi de dimensiuni restranse, opera lui Alexandrescu intruchipeaza doua dintre cele mai cristalizate, durabile si productive ipostaze ale lirismului preeminescian. Doua ipostaze contradictorii, caci pe de o parte e vorba de meditatie si elegie, pe de alta, de epistola si fabula.
Pe o latura, un poet melancolic si reflexiv, framantat de marile intrebari, in divort cu societatea. Pe alta latura, un satiric muscator si lucid, care-si conceptualizeaza emotia si asaza totdeauna o distanta ironica intre sine si lucruri.
Alexandrescu este in nota dominanta a personalitatii sale poetice un romantic, acelasi in elegii si meditatii, ca si in epistole ori fabule: reflexiv, sensibil, dar stapanindu-si expansiunile, in cautare adevarului launtric prin autoanaliza, si a adevarului vietii prin denuntare critica.
Meditatiile si elegiile verisifica multe din locurile comune ale romantismului: paradisul pierdut al copilariei, intermitentele iubirii, tristetea, mormintele, ruinele, peisajul lunar, trecutul eroic, antagonismul dintre poet si proza vulgara a vietii.
In acelasi timp, lucid, ironic, dispus sa supuna totul examenului critic, deosebit de inzestrat pentru epistola si fabula. Tema predilecta a epistolelor fiind soarta poetului in societate, ilustrata cu propriul exemplu, cu obiectivul de a demitiza mondenitatea snoba, iluziile romanesti, ideea ca literatura poate corija relele moravuri. Fabulele prelucreaza prototipuri clasice, uneori folosite si de La Fontaine, legate de actualitatea politica a vremii si autohtonizate cu un fin simt al verosimilului.
Modern prin simtul relativitatii valorilor si perceptia alienarii umanului, inovator in traducerea viziunii romantice asupra lumii si-n expresia ei literara, desfacuta cu cazna din conventiile la moda si insuficientele limbii, Alexandrescu ramane unul dintre cei mai interesanti poeti si fabulisti ai primei jumatati a secolului al XIX-lea. .............................................................................................................. Bibliografie: "Scriitori romani" - Editura Stiintifica si Enciclopedica - Bucuresti, 1978
In fiecare an, pe data de 11 februarie, biserica il celebreaza pe Sfantul Vlasie, cel care a trait pe vremea imparatilor romani Diocletian si Licinus, aprigi prigonitori ai crestinilor.
Pentru a se feri din calea prigonitorilor, sfantul s-a retras in munti sa se roage. Se spune ca multe animale salbatice bolnave au fost tamaduite prin rugaciunea lui.
In calendarul popular, Sfantul Vlasie apare ca protector al pasarilor si al femeilor gravide. Deoarece ziua sfantului cade la inceputul migratiei de primavara a pasarilor, oamenii de la tara cred ca Sf. Vlasie le dezleaga glasul, ca sa cante. Cine nu respecta sarbatoarea nu va auzi, pe lumea cealalta, cantecul pasarilor din rai, iar pe lumea aceasta pasarile ii vor manca semanaturile. Iata de ce sarbatoarea este respectata mai cu seama de catre agricultori.
Dar si femeile gravide tin aceasta sarbatoare cu credinta de a naste copii sanatosi. Se mai spune ca cine respecta aceasta zi nu ramane niciodata fara bani, iar cei care au pierdut ceva, vor gasi acel lucru daca se vor ruga Sfantului Vlasie.
Ziua de Vlasie este doar prima sarbatoare a pasarilor in calendarul popular. Urmeaza Dragobetele (24 februarie) cand pasarile se imperecheaza si incep sa-si dureze cuibul, Ziua Cucului (25 martie) cand cucul incepe a canta, anuntand sosirea efectiva a primaverii, Constantin Graur sau Constandinu Puilor (21 mai) cand pasarile isi invata puii sa zboare, Ciricul pasarilor (1 septembrie) cand isi pregatesc camarile de iarna si multe altele.
Pregatirile pentru Valentines' Day sunt pe ultima suta de metri. Cluburile, restaurantele, agentiile de turism se intrec in oferte speciale de sarbatorire a iubirii. Fie ca sunteti adepti ai Valentine's Day sau preferati traditionala zi de Dragobete, alegeti sa celebrati dragostea, bucurandu-va de variatele oferte.
Un film sau o cina romantica, o plimbare cu sania trasa de cai, un week-end de vis in tara sau strainatate, o petrecere pana in zori de zi si alte multe alternative ii asteapta pe indragostiti.
Luati-va perechea si bucurati-va de surprizele pregatite. Aruncati-va ochii pe selectia noastra si... poate va vine vreo idee:
EXCURSIE IN DOI oferita de LOTUS CENTER Oradea Perioada: 1-24.02.2010 Cumpara produse de minim 50 Lei, completeaza talonul LOTUS INFO si poti castiga o excursie la Venetia sau Bran in doi. Extrageri: 14 februarie - excursie Venetia; 24 februarie - excursie Bran
FILME LA HOLLYWOOD MULTIPLEX LOTUS ORADEA
- VACANTA ALL INCLUSIVE In program: 5.02 - 11.02.2010 O comedie surprinzator de placuta care ofera o perspectiva interesanta si matura asupra a patru relatii si a modului in care acestea evolueaza pe parcursul unei vacante intr-o insula paradiziaca.
- DIN PARIS, CU DRAGOSTE In program: 5.02 - 11.02.2010 John Travolta si Jonathan Rhys Meyers isi unesc fortele pentru a aduce in cinematografe cel mai exploziv film al sezonului. Un film cu sex-appeal, hohote de ras si multa adrenalina.
LOVE RED REVOLUTION - EDITIA A 2-A COMPLEXUL HOTELIER PERLA (Baile Felix - 1 Mai) Evenimentul se va desfasura in perioada 12 - 21.02.2010; vi se vor oferi seri speciale, divertisment, concursuri, cadouri, meniuri exotice si apetisante cu servicii profesionale pline de … dragoste. Detalii: www.perla1mai.ro
VALENTINE'S DAY IN MUNTII APUSENI Pensiunea Onelia (Loc. Garda de Sus) 12-14 februarie 2010, 3 zile pensiune completa si cina romantica in data de 13.02.2010, la pretul de 290 lei/persoana/sejur Detalii: www.onelia.ro
The Event in Hole Street din Oradea Vineri, 12.02.2010, ora 22:00 Intersectia Str. Republicii & Roman Ciorogariu Line-up: Chester, Adhrianno, Viper Intrarea: 10 RON
Valentine's Party in Bali Club din Oradea Sambata, 13.02.2010, ora 22:00 P.ta 1 Decembrie nr. 4-6 Invitati: Bodylanguage Theatre act Intrarea libera pentru fete
Valentine's Day in Robinson Country din Oradea Duminica, 14.02.2010, ora 21:00 Str. Marin Preda nr. 17 Cina romantica, distractie, surprize si premii pe baza de tombola Detalii: www.robinsonoradea.ro
Aflata la raspantia dintre iarna si primavara, luna februarie, cunoscuta ca si Faurar in calendarul popular, este luna traditiilor legata de ciclul "sfarsit - inceput".
Batranii spun ca februarie a fost intotdeauna o luna capricioasa si rautacioasa, asta datorita faptului ca i-au fost repartizate cele mai putine zile.
Sarbatorile lunii februarie, parca mai numeroase decat in alte luni ale anului, sunt strans legate de pregatirea noului an agricol, de bunastarea gospodariei si mai ales de sentimentul iubirii, motorul vietii si al schimbarii.
Iata cateva dintre aceste sarbatori:
- 1 februarie: Sfantul Trifon - 2 februarie: Stretenia; Ziua Ursului; Tarcolitul Viilor (Intampinarea Domnului) - 1-3 februarie: Martinii de Iarna - 10 februarie: Sf. Sfintit Mucenic Haralambie (Haralambie de ciuma) - 11 februarie: Sf. Sfintit Mucenic Vlasie Episcopul - 24 februarie: Dragobetele
Asadar, luna februarie, fiul cel mic si neastamparat al Anului, debuteaza cu Sfantul Trifon, care, in credinta populara, este patronul tuturor daunatorilor ce distrug pomii fructiferi si viile.
Despre acest personaj al mitologiei romane, nascut in credinta populara din "contopirea cultului sfantului crestin Trifon - serbat la 1 februarie si al unei divinitati autohtone a naturii" (Ivan Evseev - "Dictionar de magie, demonologie si mitologie romaneasca"), legenda spune ca era atat de nebun incat si-a taiat nasul.
De fapt exista mai multe legende controversate. Intr-una din acestea se povesteste ca Trif era "stapanitorul Ierusalimului", in timpul imparatului Augustus. Auzind paganii ca Fecioara Maria urma sa mearga la templu pentru rugaciunile de dezlegare dupa nastere s-au adunat sa o alunge, din oras, cu pietre. Afland acestea, Trif "s-a imbracat peste tot cu paie", s-a dat peste cap, racnind si prefacandu-se nebun, ca sa le atraga atentia, iar Maica Domnului sa-si poata vedea linistita de drum. Astfel i-a ramas numele de Trif Nebunul sau Trif cel Nebun.
Pentru viticultori, prima zi a lunii februarie corespunde cu Anul Nou Viticol, inceputul unui nou sezon de lucru. Legendele spun ca prima planta sadita de catre Noe, pe pamantul uscat de ape, ar fi fost vita de vie. Dar pentru ca primii struguri erau acri, el a jertfit patru animale: un miel, un leu, o maimuta si un porc, care au indulcit bobul de strugure dar au si imprimat caracterul lor vinului.
Astfel, vinul are calitatea de a-l schimba pe om, dupa masura si numarul paharelor consumate: intai il face bland ca un miel, apoi curajos ca un leu, penibil si caraghios ca o maimuta si in final il transforma in porc.
In zona Bihorului, in ziua de 1 februarie, barbatii obisnuiau sa iasa in livezi, aprindeau ruguri sub crengile copacilor, curatau lastarii si stropeau cu "apa neinceputa", luata in zori din fantani si izvoare, apoi sfintita de preot. Prin foc era invocat soarele, datator de lumina si caldura dar se incerca si starpirea daunatorilor (insecte, omizi, mucegaiuri, etc.).
Un obicei stravechi era "scuturatul pomilor". Barbatii, cu topoare in maini, loveau pomii la radacina si mimau taierea lor, amenintandu-i: "Mai, pomule, face-i roade, ca de nu, eu te tai!". Un copil cu varsta de 7-8 ani care simboliza sufletul pomului, raspundea: "Lasa-ma, iarta-ma, nu ma lovi, nu ma taia, c-oi inflori si-oi rodi, cand vremea mi-a veni si de noroc ti-oi fi".
In conceptia ancestrala, acest ritual ar fi ajutat la o evolutie optima a vegetatiei: incoltirea, inmugurirea, inflorirea si rodirea.
La sfarsitul lunii ianuarie, in perioada 29 - 31 ianuarie, calendarul popular marcheaza o sarbatoare importanta in lumea satului: Filipii de Iarna. Acum ia sfarsit o lunga perioada de imperechere a lupilor, inceputa la Filipii de Toamna.
Sarbatoarea este respectata in primul rand de taranii care au vite si de pastori, acestia temandu-se de pagubele pe care le provoaca lupii.
In prima zi de Filipi, femeile satului obisnuiesc sa lipeasca gura sobei cu lut ca sa le inclesteze si gura lupilor. Batranii spun ca in aceste zile nu e bine sa dai cu imprumut, sa cosi sau sa te speli pe cap.
In schimb e bine ca in aceste zile sa se atarne la hornul casei o secure sau o unealta pentru ca astfel sa fie uitate vitele si oile de catre dihanii.
Singura munca ingaduita si chiar recomandata este spalatul rufelor cu apa clocotita, caci numai astfel se poate opari, prin empatie, gura lupului.
In aceasta perioada se fac si previziuni meteorologice: - daca este cer senin si luna plina, va fi o vara buna si an rodnic - daca vremea nu este geroasa, vara va fi manoasa si anul bun pentru productia de miere - daca curg stresinile, primavara este friguroasa
In noptile de Filipi, se zice ca lupoaicele cauta cu inversunare taciuni aprinsi. Cele care nu reusesc sa-i gaseasca si sa manance foc (simbol universal al masculinitatii si virilitatii), raman sterpe un an de zile. Iata de ce femeile nu scot cenusa din vatra si nu imprumuta foc in aceste zile.
Prin aceste manifestari ceremoniale ale Filipilor, lupul sugereaza mitologic ideea straveche a legaturii dintre fertilitate si sterilitate, dintre nastere si moarte.
De Georgia (la 25/01/2010 @ 10:28:29, in 18 LEGENDE, citit de 202 ori)
Se spune ca odata iesi Crivatul la plimbare, dar era asa de nebunatic incat, pe unde trecea, facea o multime de pagube.
Intra mai intai intr-o gradina si se apuca sa scuture trandafirii, sa ofileasca florile, sa rupa crinii cu dulce miros. Rostogoli pe jos merele, prunele si rupse in dreapta si in stanga crengile pomilor incarcati cu frunze si fructe.
La camp facu si mai multe rele: culca la pamant graul, zdrobindu-i spicele si rispind-ui toate boabele, dobori capitele de fan si le lua vartej pe sus. In padure, dezradacina cativa copaci batrani si-i rasturna cu radacinile in sus.
Apoi, dand peste o turma de oi ce pastea in tihna, le imprastie in toate partile si le ameti, invartindu-le. In cateva ore stricase totul pe unde trecuse.
Oamenii incepura sa se jaluiasca: - E un vant pustiitor, strigara unii. - Daca va sufla mereu, are sa ne lase saraci si flamanzi! Ne-a stricat tot!
Auzind Imparatul Vanturilor de toate acestea, il chema pe Crivat la el si-l intreba daca e adevarat zvonul ce se aude in lume despre nazdravaniile lui.
Crivatul nu putu sa zica ba, caci firea il dadea de gol. Dar se apara zicand: - Eu, vai de mine, n-am avut de gand sa fac rau nimanui; am vrut numai sa ma joc cu florile, holdele si oile. E vina lor daca nu stiu de gluma!
- Asa gluma intrece masura, fatul meu! ii raspunse Imparatul Vanturilor. Sa faci rau altuia, nici in gluma nu este iertat, caci, desi e gluma, nu e buna! Ca sa te inveti minte, eu nu ti-oi mai da drumul vara. Numai iarna vei iesi afara. Atunci ai sa te poti juca cu gheata si cu zapada, caci lor n-ai ce stricaciuni sa le faci.
De atunci, Crivatul nu mai sufla decat iarna, pe pamantul intepenit de ger, batut de viscol si inabusit sub troiene de zapada. Dupa dansul alearga lupii urland si zboara corbii flamanzi.
El vine la noi dinspre miazanoapte si rasarit, trecand peste campuri pustii si peste mari furtunoase.
Cultura populara romaneasca a pastrat o seama de traditii, practici magice si rituale di vremuri foarte vechi, inglobandu-le ulterior in cicluri festive sau in sarbatori impuse de biserica crestina ortodoxa.
Astfel, ziua de 24 ianuarie este consemnata in calendarul popular ca si Ziua Spanzului. In popor, Spanzul sau "iarba nebunilor", a fost utilizat din vechime de catre vindecatorii satelor care cunosteau cu precizie virtutile sale terapeutice si chiar magice.
Aspectul mai putin obisnuit al plantei, faptul ca apare foarte timpuriu (aproape din zapada), toxicitatea sa foarte ridicata, precum si virtutile sale curative deosebite i-au conferit o "personalitate" aparte. Enigmaticul spanz este consemnat in legendele populare romanesti, dar si in scrierile alchimistilor din Evul Mediu.
Se spune ca Spanzul ar fi avut o mama vitrega si foarte uracioasa. Dorind sa scape cat mai repede de el, aceasta l-a trezit din somn intr-o noapte din luna lui Gerar si i-a spus: "Scoala, Spanzule, scoala, ca toate florile s-au trezit, or fi si inflorit!". De teama ca va fi cea din urma planta care infloreste, Spanzul a rasarit in miezul iernii, cu neaua in cap. Dumnezeu i-a dat darul lecuirii bolilor.
Radacina spanzului salveaza de moarte bolnavii de "buba", cu conditia de a fi culeasa in prima zi de marti de dupa Lastul Secului.
Ca si in cazul altor plante de temut, eficienta era asigurata de pastrarea anumitor prescriptii legate de moment (in zori), puritate corporala (pe nemancate), nuditate partiala sau totala, cautandu-se, prin detalii hotaratoare, convertirea ei benefica (se cauta firul rasarit cel dintai si singur si se rupe cu mana dreapta).
Toate leacurile erau filtrate si se administrau cu mare atentie. Se spunea ca daca scapa o radacina de spanz si este bauta de bolnav impreuna cu fiertura sau cu plamadeala, atunci "se sparg matele".
Se spune ca la inceputurile lumii, cainii si lupii umblau impreuna. Cand diavolul a vrut sa-i atate impotriva lui Dumnezeu, cainii nu ar fi acceptat. De atunci, cainii au ramas fiintele lui Dumnezeu, iar lupii ai Necuratului.
In cosmologia oamenilor de la sate, lupul este o imagine legendara si sacralizata. Taranul roman i-a dedicat acestuia mai multe sarbatori, din necesitatea de a venera si imblanzi dusmanul inzestrat de natura cu o putere superioara.
Sanpetrul Lupilor este o sarbatoare sacra care se tine pentru ca lupul sa nu faca pagube, iar oamenii sa fie feriti de boli, arsuri si daunatori. Pe 16 ianuarie, oamenii se feresc chiar sa pronunte numele lupului pentru a nu invoca animalul.
Legenda spune ca in aceasta zi lupii se strang in haite la urlatori (loc de trecere al lupilor), unde incep sa cante, invocandu-si divinitatea, Sanpetrul Lupilor (sau Sanpetrul de Iarna), sa vina pentru a le imparti prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Acesta soseste la miezul noptii pe un cal alb si imparte fiecuri lup, cate-o oaie, un miel sau o caprioara, lupii urmand sa nu se atinga decat de prada primita.
Odata, se zice ca un om curios din fire s-ar fi dus in padure sa vada si el cum se aduna lupii. La sfarsitul adunarii vine si un lup schiop si-l roaga pe Sanpetru sa-i dea si lui ceva. Cum nu mai ramasese nimic, Sanpetrul ii ofera pe omul din copac. De atunci oamenii nu mai au curajul sa iasa la padure in noaptea de Sanpetrul Lupilor.
Sanpetru, patron al lupilor, apare in povestile din popor atat ca pamantean cat si ca divinitate; el umbla singur pe pamant, iar uneori il insoteste pe Dumnezeu pentru a vedea ce fac oamenii si adesea Dumnezeu il consulta in luarea deciziilor.
Sanpetrul Lupilor este considerat "miezul iernii", momentul in care incepe sa se inmoaie gerul si se fac pregatirile pentru muncile de primavara.
De Sanpetrul Lupilor nu se toarce, nu se impunge, nu se piaptana, nu se imprumuta si nu se da din casa. Nu se scoate gunoiul sau cenusa din casa pentru ca se prasesc lupii. Femeile nu lucreaza lana ca sa nu le manance lupii oile. Nu se mananca carne dar se mananca placinte. Cine nu mananca placinte in aceasta zi se rataceste cand calatoreste.
Pare ca aceasta sarbatoare este randuita astfel in calendarul popular, ca sa stearga imbuibarile Craciunului si Revelionului.
Pe 7 ianuarie, biserica ortodoxa praznuieste pe Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului.
Nasterea sa a fost anuntata de Arhanghelul Gavriil care i-a transmis totodata preotului Zaharia, tatal proorocului, numele pe care Dumnezeu l-a harazit copilului, Ioan.
Poporul l-a numit Ioan Botezatorul, fiindca ii chema pe oameni la pocainta si-i boteza in raul Iordan.
Ziua de Sfantul Ion este o zi de mare bucurie. Se spune ca cine nu se veseleste in aceasta zi, va fi trist tot anul.
In aceasta zi nu lipsesc obiceiurile si traditiile populare. In trecut avea loc "Iordanitul" si "Tontoroiul femeilor", un obicei din care s-a mai pastrat doar ospatul final care incheie ciclul sarbatorilor de iarna.
Conditia de a face parte din grupul iordanitorilor era aceea de a avea varsta mai mare de 15 ani si sa fi fost sanatos tot anul. Conducatorul cetei de iordanitori primea de la preot un vas cu agheasma si ii stropea pe toti cei intalniti. In acest obicei exista credinta ca cei cei udati acum, vor fi sanatosi tot anul.
Ritualul tontoroiului sau cumetriei femeilor prevedea primirea tinerelor neveste in grupul celor mai batrane; aceastea din urma le petreceau la rau sa le stropeasca si apoi faceau o masa comuna. In ziua respectiva, femeile jucau si chefuiau, lasand toate obligatiile de sotii si mame in grija soacrelor si chiar a barbatilor.
In unele zone, oamenii tin aceasta sarbatoare pentru a le feri gospodariile de foc si animalele de fiare salbatice. Toti se stropesc cu apa sau zapada, pentrui a fi feriti de boli in cursul anului.
Uram La Multi Ani din suflet tuturor ce isi serbeaza onomastica si poarta sfantul nume de Ioan, Ion, Ionel, Ioana, Ionela!
Sarbatorile din luna ianuarie, prima luna a anului, cuprind obiceiuri si practici specifice inceputului de an prin care oamenii doresc sa obtina prosperitate, pace, liniste si sanatate.
Caracterul esential al sarbatorilor este bucuria si increderea cu care oamenii intampina trecerea de la anul vechi la anul nou, inceputul unei noi perioade de vegetatie, al unei noi etape in viata lor.
In prima zi a noului an, credinciosii ortodocsi il sarbatoresc pe Sfantul Vasile cel Mare, supranumit si "ocrotitorul saracilor".
Calendarul sarbatorilor din luna ianuarie:
- 5 ianuarie: Ajunul Bobotezei - 6 ianuarie: Boboteaza (Iordanul, Botezul Domnului) - 7 ianuarie: Sf. Ioan Botezatorul (Santion) - 16 ianuarie: Sanpetrul Lupilor - 16-17 ianuarie: Atanasiile - 16-18 ianuarie: Circovii de Iarna - 29-31 ianuarie: Filipii de Iarna
Arhiva
(p)Link
Comentarii
Printeaza
Condividi
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3