MINUNEA VERII SI A FLORILOR
 |
"Nimic nu poate fi mai atragator si mai multumitor sufleteste decat o faneata inflorita in toiul dezvoltarii ei. Abia ai pasit, sfios ca intr-un altar, spre marginea campului cu flori si uiti de vreme, pierzi notiunea de timp si distanta.
O floare te chiama spre ea prin culoare ori miros. Alaturea alta ti se pare mai boghioasa, mai frumoasa, ori te ademeneste una mai incolo prin mirosul ei delicat. Florile sunt vizitate de insecte. Tabloul se intregeste, iar privirea urmareste si jocul insectelor in harnicia lor de a cauta hrana dar si harjoana prin aer a doi fluturi care seamana cu pietre pretioase. Si tot asa, un pas incolo, un pas incoace, vremea trece in nestire. Te ameteste farmecul formelor, mireasma florilor, ciocarlia care-ti canta din inaltul vazduhului.
Florile te invioara. Glasul lor tainuit are puterea asa de mare incat iti influenteaza gandurile, ca si cand ai citi o carte plina de intelepciune. Aroma iesita din potirul lor, a patruns prin toti porii trupului, a napadit spre inima. A curatit mintea de tot ce putea fi daunator, ti-a inaltat sufletul spre tot ce e sfant. Prin dragostea florilor cuprinzi lumea toata. Oamenii iti apar facand parte din ansamblul armonios al naturii. Raportul cu ei, prin flori, prin slava firii, devine altul.
Minunea verii si a florilor s-a infaptuit!"
..............................................................................................................
Fragment din cartea "Flora Romaniei" de I. Simionescu |
Nu am gasit comentarii.
Disclaimer
Adresa de IP a expeditorului va fi inregistrata in sistem; va rugam sa respectati regulile minimei decente.
|
Articol 
Arhiva
Printeaza
Condividi
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3