La 40 de zile dupa Pasti, crestinii praznuiesc Inaltarea la cer a Mantuitorului, numita Inaltarea in trup, zi consemnata in calendarul popular sub numele de Ispas.
In vechime, sarbatoarea mai era cunoscuta si ca Pastele Cailor sau Joia Iepelor, cand se credea ca pentru un ceas si pentru o singura data pe an caii se saturau de pascut iarba.
O legenda populara din Transilvania zice:
"Cand Maica sfanta s-a dus la cea dintai scriere a lumii si, mult umbland, neaflandu-si alt salas decat grajdul lui Craciun, unde a intrat sa se gazduiasca, apucand-o muncile nasterii, s-a tras in apropierea cailor sa-si faca asternut... Dar nu putea naste, caci de o parte napastuind-o frigul, iar caii tropoteau mereu din copite si sfornaiau pe nas si, pe langa toate molcomirile si vorbele ei, nu mai incetau, ci inca mai si scormoneau prin asternutul sfant.
Maica sfanta in cele din urma i-a blestemat zicand:
- O, cal netrebnic!... nu ai avea stare si alinare in vecii vecilor; sa nu te saturi, numai o data in an, si atunci numai intr-un ceas: si de drag sa te blasteme oamenii!
De atunci si pana azi calul nu mai are sat, numai intr-un ceas in ziua de Ispas; el nu se mai alina, si sa nu te bucuri cand il vezi culcat... si de ar fi oricat de frumos si oricat de drag, el e intampinat cu: Bata-l... ce cal frumos!".
(Sim.F. Marian - Sarbatorile la romani)
Legenda se regaseste si in cuvinele unei mai vechi colinde:
"Si durerea-o cuprindea/Sa mai poarte nu putea,/Se punea si odihnea,/Dara caii tropotea,/Iepele tot rancheza".
Maica Domnului, vazand ca acestia nu mai conteneau cu tropaitul si ranchezitul, le zise:
"Stati pe loc, nu tropotiti,/Ca durerea mi-o mariti!"
Insa caii au continuat sa faca huiet mai departe. Atunci Maica Domnului s-a suparat si i-a blestemat:
"Fire-ati cai voi blestemati,/Sa n-aveti voi nicand sat,/Pana-n ziua de Naltare,/Dar si-atunci ne-ndestulare!"
Sau, dupa cum spune o alta colinda:
"Fire-ati cai voi osanditi/Si de mine-afurisiti,/De mine, de Dumnezeu,/Mai tare de fiul meu,/Fiindca nu m-ascultati,/Voi sa nu mai aveti sat,/Numa-n ziua de Ispas/Si si-atunci vreme de-un ceas!"
Si din momentul cand a rostit Maica Domnului cuvintele acestea, caii se facura asa de nesatiosi, ca orisicat ar manca nu se mai satura numai o singura data pe an, si anume:
"Numa-n ziua de Ispas/Si si-atunci vreme de-un ceas". |
Articol 
Arhiva
Printeaza
Condividi
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3