PESTERA LUI DOBOS - dBlog platforma CMS Open Source pentru Blog

Pe raza comunei Rosia din Muntii Bihor se afla una din cele mai interesante zone carstice din peisajul Romaniei. Aici apa a sapat in calcar chei spectaculoase, lapiezuri si tancuri stancoase, la exterior si o multime de pesteri de mare importanta, atat peisagistica cat si stiintifica, in subteran.

Pestera lui Dobos este situata in groapa cu acelasi nume, pe partea stanga a drumului minier ce duce spre satul Ponita, comuna Rosia.

Descoperita in anul 1962 si semnalata in literatura de specialitate de catre T. Rusu (1968) si I. Oraseanu (1983), pestera a fost explorata si cartata, pe o lungime totala de 319,5 m, de membrii C.S.A. Cluj-Napoca, in anul 1980.

Intrarea in pestera se deschide la baza unui abrupt calcaros, aflat pe latura de vest a unei gropi de eroziune de mari dimensiuni. Urmeaza o galerie stramta, puternic descendenta, dezvoltata in lungul unei diaclaze, la extremitatea careia apare un mic curs de apa ce se angajeaza in lungul unei galerii suborizontale. Galeria de acces debuseaza intr-o sala alungita, frumos concretionata, dezvoltata oblic pe directia de inaintare. Din aceasta sala se desprinde spre dreapta o galerie ascendenta, cu latimi cuprinse intre 4-6 m, in care se remarca, la inceput, un planseu argilo-nisipos iar apoi cateva gururi si blocuri de prabusire printre care se deschide un put de 15 m. Dincolo de blocuri se dezvolta, pe dreapta, o sala circulara, iar pe stanga se patrunde intr-o galerie lunga de aproximativ 50 m, drenata de un curs de apa temporar ce dispare printre blocurile de la intrare.

Din sala de confluenta, golul subteran continua spre vest cu o galerie descendenta, drenata de cursul de apa din galeria de acces, ale carei dimensiuni scad treptat pana la 1,5 x 1 m. Dupa cativa metri galeria se largeste iar, ca apoi, revenind la dimensiunile anterioare, sa-si schimbe brusc directia, spre sud-sud-vest, terminandu-se, dupa circa 50 m, cu un sifon impenetrabil.

Pestera lui Dobos s-a format sub actiunea apelor din izvorul amintit, care apare din gresii si sisturi, a celor ce se aduna de pe versantii gropii cu acelasi nume si dintr-o dolina invecinata, spre care se indreapta afluentul subteran, de dreapta, din aceasta pestera. Dupa ce parasesc pestera, apele se indreapta spre colectorul principal din sistemul carstic Runcuri, unde apar dupa ce trec pe sub o uvala si cateva doline.