FOCURILE DE MACINICI - arderea iernii si renasterea primaverii - dBlog platforma CMS Open Source pentru Blog

Inca din cele mai vechi timpuri, s-au pastrat traditiile populare legate de puterea magica si purificatoare a focului.

Considerat in acelasi timp atat prietenul cat si potentialul dusman al omului, focul a fost temut si venerat ca un zeu. Hipocrate, parintele medicinii, spunea: "Ceea ce leacurile nu tamaduiesc - vindeca fierul. Ceea ce fierul nu lecuieste, vindeca focul. Ceea ce insa nici focul nu poate vindeca, este fara putinta de insanatosire".

In multe culturi, focul a fost considerat drept reprezentantul pe pamant al zeului Soare. In vechile credinte, focul apartinea exclusiv zeilor, dar el a fost furat de un om, intrand astfel in posesia pamantenilor. Cunoastem cu totii legenda din mitologia greaca conform careia Prometheu a fost legat de o stanca si un vultur i-a sfasiat permanent ficatul, ca pedeapsa pentru ca a furat din cer focul zeilor si l-a daruit pamantenilor.

In mitologia romana, circula o alta legenda (relatata de etnograful Romulus Vulcanescu in cartea Mitologia romana) despre puterea sacra a focului, rezultat din lupta dintre cei doi demiurgi, Fartatul (Dumnezeu) si Nefartatul (Diavolul), pentru dominarea lumii: "Dupa ce Fartatul a creat lumea, Nefartatul s-a gandit cum s-o subjuge si a creat focul. Fartatul vazandu-l palpaind pe pamant, i-a placut, a luat o trestie si profitand de lipsa Nefartatului care mestesugea ceva pe pamant a furat focul, pe care l-a ascuns intr-o piatra. Nefartatul, care lasase focul neacoperit, cand a vazut ca s-a stins a fugit indata la Fartat. – Nu mi l-ai furat Fartate? – Eu pot sa scot foc din piatra. Si a izbit doua pietre si a iesit focul. Asa focul stapanit de Fartat a devenit sfant".

In folclorul romanesc, ceremonialul ritual al rugurilor de foc este efectuat cu ocazia anumitor sarbatori religioase, agrare si pastorale. Astfel, in 9 martie (echinoctiul de primavara si inceputul anului agrar in calendarul iulian), Focurile de Macinici simbolizeaza arderea iernii si renasterea primaverii. Prin acest ritual magic (practicat in Banat, Crisana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea si sudul Moldovei), se dorea sprijinirea Soarelui in depasirea momentului critic al echilibrului perfect intre lumina si intuneric.

In curti si gradini se strangeau gunoaiele grajdurilor, uscaturile gradinii si se aprindea focul cu ele. In Transilvania era obiceiul ca tinerii sa sara peste foc pentru a li se imbiba hainele cu fum, acesta avand rol de purificare. In alte zone, chiar si vitele erau trecute prin foc ca sa fie aparate de boli.

Dupa cum erau flacarile si directia fumului, se faceau diferite previziuni asupra vremii.

Focurile de Macinici aveau functii diverse:
- purificarea spatiului de fortele malefice
- preintampinarea neplaceriloe aduse oamenilor de catre serpi si insecte pe timpul verii
- fertilizarea gradinilor, livezilor si viilor prin imprastierea cenusii pe pamant

Copii aveau obiceiul sa scormoneasca si sa bata cu betele in foc strigand: "Intra frig si iesi caldura,/Sa se faca vreme buna/Pe la noi pe batatura!". Se credea ca astfel se alunga frigul si se scoate caldura din pamant, se aduce sanatate si noroc.

Cu cenusa ramasa de la foc, gospodinele inconjurau de trei ori casa, anexele gospodariei si grajdurile ca sa le protejeze de serpi, apoi o puneau la radacina pomilor fructiferi, pentru a da rod si a-i feri de daunatori.

In unele localitati din Oltenia si Transilvania, in preajma focurilor se pun mese si scaune, in credinta ca sufletele stramosilor vor veni pentru a se odihni langa foc.

Frumusetea si incarcatura simbolica a acestor obiceiuri si traditii, practicate si astazi in unele sate romanesti, continua sa atraga si sa fascineze omul modern. Prin simpla cunoastere si readucere in memorie a acestor traditii populare, dam dovada faptului ca, dezradacinati cum suntem uneori, continuam totusi sa ducem mai departe povestea neamului.

Bibliografie: Romulus Vulcanescu - Mitologia romana; Ion Ghinoiu - Zile si Mituri