Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxa sarbatoreste botezul Domnului, sau Boboteaza, zi care marcheaza sfarsitul sarbatorilor dedicate Craciunului si Anului Nou.
Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, inainte ca Isus sa paseasca in viata publica, la implinirea varstei de aproximativ 30 de ani. Intrucat in aceasta zi Isus s-a prezentat pentru prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului.
Poporul roman a pastrat multe traditii frumoase in legatura cu aceasta zi. In localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau chiar pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi. In toate bisericile, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care boteaza apele, oamenii, animalele si casele.
Se spune ca apa sfintita de Boboteaza se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramane proaspata, curata si placuta la gust, de parca ar fi fost scoasa de curand din izvor.
Se crede ca in ziua aceasta toate apele pamantului sunt sfintite; de aceea femeile nu spala rufe pentru urmatoarele opt zile pana la sfarsitul praznicului.
Din batrani se spune ca, in noaptea de Boboteaza, fetele nemaritate trebuie sa lege pe degetul inelar un fir rosu de lana ori matase, de care sa innoade o ramurica de busuioc luata de la popa si sa puna apoi crenguta sub perna. Seara se face o turta de faina foarte sarata, inainte de a manca din aceasta se bea doar un strop de agheasma, si se merge la culcare. Noaptea, tinerele isi vor visa ursitul. In plus, fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.
Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice.
In traditia populara romaneasca, Boboteaza este si o sarbatoare dedicata purificarii naturii, si mai ales a apelor, de fortele raului. Acum se colinda, se prevesteste cum va fi vremea in noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca in aceste zile animalele vorbesc, capatand puteri neobisnuite. Peste obiceiurile crestine de sfintire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus si multe practici pagane, cum ar fi afumarea grajdurilor si a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele insotite de tot felul de strigaturi si zgomote. Toate acestea au in general un rol de curatire si de indepartare a raului. Traditia cere ca acum sa se manance piftie si grau fiert si sa se bea vin rosu. |
Articol 
Arhiva
Printeaza
Condividi
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3