Sunt unele locuri despre care multi dintre noi nici nu stim ca exista. Sunt unele locuri altfel decat altele. Diferite de tot ceea ce am vazut vreodata. Locuri care respira si traiesc odata cu tine. Locuri care vorbesc despre viata, despre puterea omului de a stapanii si a cunoaste. Sunt locuri in care valorile morale si spirituale se pastreaza si fiecare devine un om. O lume naturala unde simti ca pamantul este o parte din tine.
Localitatea CARPINET este o marturie vie ca aceste locuri inca mai exista. Este locul in care simplitatea se imbina armonios cu omenia. O calatorie la CARPINET este ca o lectie de istorie, cultura si geografie fara profesor. Nu trebuie decat sa privesti si sa asculti cu mare atentie spectacolul ce te inconjoara. Natura se desfasoara maiestoasa de jur imprejur, iar viata localnicilor, atat de linistita dar atat de bogata, nu te va lasa indiferent.
Mirosul de lemn ars, fumul din hornul caselor, peisajul superb, carutele de pe ulita... toate acestea te duc la imaginea satelor de odinioara in care ritmul vetii curge molcom, iar locuitorii sunt acolo... "stapanii muntilor" de veacuri.
Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxa sarbatoreste botezul Domnului, sau Boboteaza, zi care marcheaza sfarsitul sarbatorilor dedicate Craciunului si Anului Nou.
Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, inainte ca Isus sa paseasca in viata publica, la implinirea varstei de aproximativ 30 de ani. Intrucat in aceasta zi Isus s-a prezentat pentru prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului.
Poporul roman a pastrat multe traditii frumoase in legatura cu aceasta zi. In localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau chiar pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi. In toate bisericile, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care boteaza apele, oamenii, animalele si casele.
Se spune ca apa sfintita de Boboteaza se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramane proaspata, curata si placuta la gust, de parca ar fi fost scoasa de curand din izvor.
Se crede ca in ziua aceasta toate apele pamantului sunt sfintite; de aceea femeile nu spala rufe pentru urmatoarele opt zile pana la sfarsitul praznicului.
Din batrani se spune ca, in noaptea de Boboteaza, fetele nemaritate trebuie sa lege pe degetul inelar un fir rosu de lana ori matase, de care sa innoade o ramurica de busuioc luata de la popa si sa puna apoi crenguta sub perna. Seara se face o turta de faina foarte sarata, inainte de a manca din aceasta se bea doar un strop de agheasma, si se merge la culcare. Noaptea, tinerele isi vor visa ursitul. In plus, fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.
Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice.
In traditia populara romaneasca, Boboteaza este si o sarbatoare dedicata purificarii naturii, si mai ales a apelor, de fortele raului. Acum se colinda, se prevesteste cum va fi vremea in noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca in aceste zile animalele vorbesc, capatand puteri neobisnuite. Peste obiceiurile crestine de sfintire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus si multe practici pagane, cum ar fi afumarea grajdurilor si a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele insotite de tot felul de strigaturi si zgomote. Toate acestea au in general un rol de curatire si de indepartare a raului. Traditia cere ca acum sa se manance piftie si grau fiert si sa se bea vin rosu.
Ianuarie este prima luna a anului in calendarul Gregorian si una dintre cele sapte luni gregoriene cu o durata de 31 de zile.
Prima luna a anului romanii au hotarat sa i-o inchine zeului Ianus (cel cu doua fete), numele caruia vine de la cuvantul "ianua" (usa, poarta). Ianus, deci, era zeul usilor, un deschizator si inchizator de porti, un zeu al inceputurilor. Cu inceputul diviziunii cronologice a anului in 12 subdiviziuni, Ianus a capatat o functie adaugatoare - deschizator al anului.
Luna Ianuarie a fost introdusa in calendarul roman in jurul anului 700 i.Hr de catre Numa Pompilius. Pana atunci anul avea doar zece luni (304 zile).
Grecii numeau luna ianuarie Camelion. Forma slavona - Ghenari - o intalnim in cronicele lui Gr.Ureche, M.Costin, I.Neculce, alti cronicari moldoveni si in diferite documente oficiale din trecut. In Romania, luna ianuarie, popular, se numeste Gerar.
Sarbatorile din luna ianuarie cuprind obiceiuri si practici specifice inceputului de an prin care oamenii spera sa obtina, prin diferite practici magice, prosperitate, sanatate, liniste si pace.
SEMANATUL - in dimineata Anului Nou, copiii umbla cu semanatul, aruncand graunte prin casele oamenilor.
MALANCA se bucura de mare popularitate la inceputul Anului Nou in localitatile de nord ale Moldovei. Ea include haituri, melodii frumoase, personaje, ce intruchipeaza voievozi, capitani, ciobani, tarani. Colina "Malancai" este destinata fetelor mari si cantata de flacai sub acompanimentul unui instrument muzical. O legenda populara spune ca in timpurile de demult o grecoaica tanara si frumoasa ca o floare de camp, numita Melanea, urma sa fie data in casatorie unui grec bogat, dar urat si batran. Un tanar voinic si frumos ca un soare din nordul Moldovei, indragostindu-se de grecoaica, a furat-o si, de atunci, in ajunul Anului Nou, grecii si moldovenii ii cauta impreuna pe tinerii insuratei: grecii - ca sa-si intoarca mireasa acasa, moldovenii - ca sa-i adreseze urari de bine si sa jucam la nunta lor.
CAPRA - un personaj mascat cu cap de capra, bou sau cerb, confectionat din lemn si avand corpul invelit cu un cojoc intors pe dos sau un covor inflorat, danseaza si executa figuri comice insotite de strigaturi ale flacailor si acompaniat la fluier sau cobza.
SORCOVA - grupuri de copii colinda din casa in casa si felicita gospodarii satelor, oraselor. Unul din uratori trebuie sa loveasca usor pe umar pe cei felicitati cu o ramura de pom, impodobita cu busuioc, flori si panglici de hartie colorata.
Despre luna ianuarie, I.L.Caragiale spunea: "Frigul pentru cei fara paltoane e cu 15 grade mai mare decat pentru cei impaltonati".
In prima zi a noului an, credinciosii ortodocsi il sarbatoresc pe Sfantul Vasile cel Mare, supranumit si "ocrotitorul saracilor".
Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in jurul anului 330, intr-o familie ce a dat Bisericii si alte figuri remarcabile: mama Emilia, sora Macrina, bunica Mariana si fratii Petru (episcop de Sabaste) si Grigore (episcop de Nissa), cu totii trecuti in randul sfintilor.
Mostenind de la parinti o avere uriasa, el a folosit-o in scopuri caritabile, ajutandu-i pe bolnavi, pe saraci si pe batrani cu aceeasi dragoste, indiferent daca erau crestini, evrei sau pagani. Bunatatea sufleteasca si spiritul milosteniei l-au adus, in anul 370, in inaltul scaun de episcop al Cesareei. Ajuns in acel rang bisericesc, el si-a desavarsit opera de ajutorare prin infiintarea, la marginea Cesareei, a unor asezaminte pentru saraci, batrani, calatori, bolnavi, orfani si leprosi. In aceste locuri, botezate "Vasiliade", fiecar bolnav isi avea apartamentul lui si ingrijitori speciali.
Sf. Vasile a incercat sa trezeasca sentimente crestinesti in sufletul bogatilor, aratandu-le ca bogatiile sunt de la Dumnezeu, iar oamenii sunt numai administratorii acestora. Se spune ca rugaciunile Sfantului Vasile, denumite Molifte, au o putere mare asupra alungarii duhurilor rele.
De ziua Sfantului Vasile cel Mare, copiii obisnuiesc sa mearga cu sorcova, urand de sanatate si noroc celor care se lasa sorcoviti.
Ierarhul care ne-a invatat sa avem grija de semenii nostri bolnavi si singuri, sfantul care a alcatuit slujba Sfintei Liturghii, care ne-a lasat regulile vietuirii monastice, Sfantul Vasile, a ramas in istoria crestinismului drept un exemplu de viata crestina.
De Anul Nou, in multe case din America, Australia si Europa, ca si in Romania, pot fi vazute atarnate deasupra usilor sau agatate de lustre bobitele albe ale crengutelor de vasc. De unde provine acest obicei si de ce este vascul atat de apreciat?
Se crede ca vascul a fost utilizat dintotdeauna pentru a sarbatori sosirea iernii. Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun.
Preotii druizi taiau vascul din stejar cu o secera de aur iar ramurile trebuiau prinse inainte de a atinge pamantul. Rupeau apoi crengile in multe ramurele si le imparteau oamenilor, care le atarnau deasupra usilor ca protectie impotriva trasnetelor, fulgerelor si altor rele.
Tot pe vremea druizilor, dusmanii care se intalneau sub vasc in padure, trebuiau sa-si depuna armele si sa accepte un armistitiu pana a doua zi.
Aceasta planta vesnic verde era folosita pentru decorarea locuintei, se credea ca poseda puteri tamaduitoare speciale, vindecand orice, de la infertilitatea femeilor pana la otraviri. Scandinavii vedeau vascul ca pe o planta a pacii si armoniei, asociindu-l cu Frigga, zeita dragostei. Obiceiul sarutului sub vasc provine din credinta ca pupatul sub un lastar al acestei plante aduce armonie si intelegere si face sa creasca iubirea in cuplu.
La inceput, biserica a interzis utilizarea vascului in sarbatoririle pregatite pentru Craciun, din cauza originilor sale pagane. Intr-adevar, preotii au sugerat, mai degraba, folosirea ilicelor, ca un substitut adecvat pentru plantele Craciunului.
Misterul reproducerii naturale a vascului i-a facut pe oameni sa asocieze planta cu ritualuri de fertilitate; in perioada medievala, femeile care doreau sa aiba copii isi legau vasc la mijloc sau la incheietura in ideea ca vor fi mai fertile.
In Britania, vascul este cunoscut si sub numele de Iarba Crucii, pentru ca se considera ca din vasc era facuta crucea pe care a fost rastignit Iisus.
De asemenea, se credea ca vascul poate stinge focul, idee nascuta din credinta straveche conform careia planta era adusa de fulgere pe ramurile copacilor.
Inca din cele mai vechi timpuri, planta a fost considerata una din cele mai magice, misterioase si sacre din folclorul european. Vascul era considerat un aparator al vietii, fertilitatii, scut impotriva otravurilor si afrodiziac.
Ultima zi a anului, 31 decembrie, reprezinta, potrivit traditiei populare din Romania, data mortii dar si cea a renasterii oranduirii in lume. Ca orice eveniment important, aceasta zi a fost asociata cu o serie de superstitii si credinte din popor.
Ideea care sta la baza superstitiilor este ca lucrurile pe care le faci ori se intampla de Anul Nou te influenteaza pe parcursul intregului an ce vine, astfel oamenii se grabesc sa invite norocul in viata lor si sa dea afara pe usa raul.
Iata cateva dintre acestea:
Este bine sa iti platesti toate datoriile pentru a nu fi in datorii tot anul urmator. Cel putin asa este superstitia, care in mod evident nu tine cont de eventualele rate la banca, iar pe acestea sa nu le luam totusi in calcul...
Nu trebuie sa fii certat cu nimeni, spunandu-se ca altfel dusmania se va pastra tot anul.
Aduce ghinion daca agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa.
Ceea ce faci in ajun de An Nou vei face tot anul urmator.
Nu se mananca carne de pasare, pentru ca se spune ca aceasta scurma si arunca norocul departe de casa. In schimb aduce noroc sa mananci carne de porc sau linte de Anul Nou. Se mai spune ca e bine sa se manance peste, ca astfel tot anul sa iti mearga bine ca pestelui in apa.
Noul an nu trebuie sa te surprinda cu paharul gol; in acest fel te poti asigura ca anul urmator va fi incarcat de impliniri.
Pentru noroc in viata soarbe ultimele picaturi dintr-o sticla cu bautura de Anul Nou.
La miezul noptii, pune-ti o dorinta. Sunt mari sanse ca ea sa se implineasca, asa incat... ai grija ce-ti doresti!
Sarutul de la miezul noptii marcheaza nu numai sentimentele care ne leaga de persoanele respective, ci si modul in care vor evolua relatiile noastre cu oamenii in cauza in timpul anului care tocmai incepe. Cu alte cuvinte, este de dorit ca la cumpana dintre ani, persoana iubita sa fie langa tine.
In noaptea de Anul Nou, poarta ceva rosu (aduce noroc), iar pe 1 ianuarie imbraca-te cu o haina noua, din acelasi considerent. La miezul noptii, toate usile ar trebui sa fie larg deschise, pentru a lasa anul "vechi" sa iasa.
O bijuterie sau un banut din aur sau argint aflat asupra ta la trecerea dintre ani, aduce noroc si prosperitate.
Este bine ca noul an sa te gaseasca avand ceva bani in buzunar, pentru a nu duce lipsa de ei tot anul. Suma nu conteaza, e vorba doar de idee, asa incat cateva monede sunt suficiente.
Daca faci cat mai mult zgomot la trecerea dintre ani sperii spiritele rele care se vor indeparta de casa ta.
Anul Nou va fi luminos si bun daca se lasa o lampa sau o lumanare aprinsa pana la ziua.
Nu se strange masa din noaptea de revelion pentru ca anul sa fie imbelsugat.
Fetele nemaritate, daca imprumuta o verigheta si o poarta de Anul Nou pe al treilea deget de la mana stanga, isi pot visa viitorul sot.
Tot la Anul Nou se taie o ceapa in 12 parti, se sareaza si se pune pe o farfurioara. Se crede ca fiecare felie de ceapa arata cum va fi luna respectiva a anului care incepe: ploioasa sau secetoasa.
Primul om care va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele brunete aduc noroc, persoanele blonde sau roscate aduc ghinion. Daca prima persoana care intra in casa e femeie - va fi un an prost, daca e barbat - va fi un an norocos.
Pe 1 ianuarie nu arunca nimic din casa, nici macar gunoiul. Dimpotriva, este de dorit sa primesti un cadou pe 1 ianuarie, oricat de mic si nesemnificativ ar fi acesta.
Copii nascuti de Revelion aduc noroc si prosperitate celor din casa.
Pe 1 ianuarie, copii merg cu Sorcova; superstitia spune ca cine ramane nesorcovit, totul anul va fi bolnavicios si nenorocos.
Distreaza-te si savureaza fiecare clipa din acest Revelion si uita macar pentru cateva ore de legile fizicii si ale logicii, pentru a-ti permite magia de a crede in superstitii!
Bihorul, vatra de cultura si civilizatie care si-a daltuit in lemn istoria, este locul unde traditiile, portul si arta populara se pastreaza ca nicaieri altundeva in Romania.
Bihorul este un imens muzeu in aer liber, iar viata de zi cu zi a satului bihorean este o adevarata intoarcere in timp.
Astazi, cand satul romanesc se afla intr-o tranzitie profunda, nostalgia dupa traditiile si obiceiurile de odinioara se simte tot mai mult. De aceea, ar fi de datoria noastra morala sa conservam aceste resturi de o inestimabila valoare pentru istoria si cultura romaneasca.
De aproape douazeci de veacuri simfonia divina a cetelor ingeresti ce au vestit nasterea Domnului, insotita de cantarea pastorilor, se reactualizeaza in fiecare an de catre colindatorii de toate varstele, care in linistea noptii din ajunul Craciunului merg din casa in casa, vestind nasterea lui Isus Hristos.
Aceste obiceiuri sunt prilejuri frumoase ce penetreaza sufletele si innobileaza inima. De timpuriu, poporul nostru si-a creat o forma proprie de a intelege si trai marile evenimente din viata crestina... Modul cel mai original de cinstire a nasterii Domnului la noi este istorisirea evenimentului prin colinde.
Colindele sunt tot atat de vechi ca si neamul. Sub acest aspect ele sunt "punctele de legatura" intre generatii. Colindele sugereaza o depanare a vietii pana la varsta de inceput a existentei noastre. Secol de secol acest urias tezaur a crescut, s-a imbogatit pe masura dezvoltarii neamului care l-a ctitorit si apoi l-a strajuit cu pieptul, ca pe o vistierie a sufletului si a cugetului sau.
Initial, colindele aveau o functiune rituala, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire si belsug. Acest obicei era legat fie de inceputul anului agrar (adica de venirea primaverii), fie de sfarsitul sau (toamna, la culegerea recoltei). Pe de alta parte, un scop des intalnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele si de reintalnire cu cei plecati pe taramul celalalt. In acest sens, ele mostenesc functiunea sarbatorilor pagane ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie si a Dies natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificatia initiala a colindelor s-a pastrat doar atmosfera sarbatoreasca, de ceremonie, petreceri si urari.
In vremurile precrestine, ritualul era zgomotos, dura mai multe zile, iar festivitatile cuprindeau ofrande vegetale si animaliere, mese comune, dansuri si reprezentatii dramatice. Toate acestea se desfasurau primavara sau toamna. Dupa mutarea Anului Nou la 1 ianuarie, in vecinatatea Craciunului, aceste ritualuri au fost serbate numai in vremea celor doua sarbatori crestine.
Colindatul in Ajun se face seara si, in general, cetele sunt formate din copii, majoritatea baieti (in traditia romaneasca, fetele merg mai rar la colindat), deoarece ei exprima puritatea, veselia si sufletul neintinat. Uneori, ceata se acompaniaza cu instrumente (fluier, cimpoi sau doba mica).
"In seara zilei de 24 decembrie, imbracati in straie noi si impodobiti cu flori si zurgalai, colindatorii fac urari mai intai la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe strazi, canta din trompete si bat darabana, pentru ca larma facuta sa alunge duhurile rele si sa-i vesteasca pe gospodari de sosirea lor. Ei canta prima colinda la fereastra si dupa ce au primit invoirea celor ai casei, intra in casa si isi continua repertoriul, danseaza cu fetele tinere si rostesc urarile traditionale. Colindatorii aduc sanatate si bogatie, reprezentate de o ramurica de brad pusa intr-un vas plin cu mere si pere mici. Exceptand familiile cele mai sarace, de la celelalte primesc daruri: colaci, placinte, fructe, carne, bautura etc. Dupa ce au strabatut intreg satul, grupul colindatorilor organizeaza o serbare la care iau parte toti tinerii". (Mircea Eliade in Istoria credintelor si ideilor religioase)
Se zice ca cei care nu primesc uratorii sau colindatorii nu vor avea un an bun; nu uitati traditiile romanesti, deschideti usa si lasati colindele sa completeze sarbatoarea Craciunului.
Daca am face o vizita prin bucataria traditionala a catorva popoare europene sau din alte colturi ale lumii, am putea observa ca fiecare din locuitorii acestei planete, sarbatoresc cu mare fast Craciunul.
Stim ce ne place noua, romanilor, sa mancam de Craciun. Haideti sa vedem ce la place si altora.
FINLANDA - Hyvää Joulua! In tara lui Mos Craciun, toata familia se strange in jurul mesii la pranz si se serveste o mancare specifica pe baza de orez in care se arunca o migdala. Norocosul care gaseste migdala, trebuie sa-si pun a o dorinta care, dupa cum spune traditia, se va indeplini. Pe masa de Craciun a finlandezilor, deseori se gaseste "lanttulaatikko" - o mancare din gulie si sirop gatita la cuptor, "rosolli" - o salata din muraturi, mazare, cartofi, ceapa, sfecla rosie, mar si maioneza. Nelipsita este casa din turta dulce si "joulutorttu" - desertul traditional din aluat cu gem de prune.
GERMANIA - Froehliche Weihnachten! In Germania se mananca gasca la gratar cu garnitura de varza rosie si mere sau preparata la cuptor, cu garnitura de cartofi sau morcovi la cuptor. Martipanul este nelipsit de la cina de Craciun germana. Acesta este un desert traditional, iar ingredientele sale au fost pastrate secrete din generatie in generatie inca de la inceputul anului 1800. O alta prajitura traditionala de Craciun se numeste "stollen", asemanatoare cozonacului romanesc, ce contine bucatele de fructe confiate.
FRANTA - Joyeux Noël! De Craciun, francezii pregatesc o masa plina de delicatese, de la care nu trebuie sa lipseasca faimosul "fois gras" (ficat de rata sau de gasca), fructele de mare, homarul si curcanul. Se mai servesc si 13 deserturi (cifra 13 simbolizand cei 12 apostoli impreuna cu Isus) din care fac parte merele si strugurii caramelizati, biscuitii, bomboanele din martipan. Punctul culminant al mesei de Craciun pentru francezi este traditionala "Bûche de Noel", o prajitura de ciocolata prezentata la masa sub forma de buturuga.
SPANIA - Feliz Navidad! In Spania, singura regula la masa de Craciun este ca toata lumea sa manance bine. Cina incepe de obicei tarziu, in jurul orei 22, si continua pentru cateva ore. Majoritatea familiilor servesc supa (de obicei din peste), miel, porc, homar si alte feluri de fructe de mare. Dar cele mai apreciate sunt dulciurile, printre care enumaram cateva dintre cele mai populare: turrón, mantecados, polvorones si mazapan. Nelipsite sunt alunele, mandarinele si curmalele.
ITALIA - Buon Natale! In Italia exista o vorba care spune "Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi" (Craciunul cu ai tai, Pastele cu cine vrei). Obiceiurile culinare ale italienilor difera de la o regiune la alta, insa toate reflecta traditiile si bucuria pe care sarbatorile de iarna o aduc in fiecare casa. Printre bucatele traditionale se numara supa de cocos (brodo di cappone), piciorul de porc umplut cu amestec de carne tocata si arome (zampone) si nelipsitele paste. Desertul principal este panettone (tipicul cozonac italian) sau pandoro (un fel de pandispan) si fructele de sezon (alune. nuci, smochine, mandarine, portocale, mere si rodii).
ANGLIA - Merry Christmas! Puddingul de Craciun se gaseste in fiecare casa din Anglia pe 25 decembrie. Desi se numeste pudding (budinca), este o prajitura ce necesita 7 ore pentru a fi preparata (varianta scurta) sau 216 ore (7 zile!) cu tot cu timpul pentru macerare. Budinca este pe baza de prune si fructe uscate. Atunci cand este preparata, fiecare membru al casei amesteca pe rand in prajitura si-si pune o dorinta. Reteta acestui desert tipic britanic a ramas nemodificata de secole si inca se constituie ca preparatul preferat de majoritatea locuitorilor Marii Britanii.
De Georgia (la 16/12/2008 @ 08:02:34, in 26 MONDEN, citit 30 ori)
Portocala, cel mai raspandit fruct dintre citrice, este unul dintre cele mai bune cadouri ale naturii. Frumoasa curtezana Ninon de Lenclos atribuia portocalei secretul eternei sale tinereti.
Beneficiile naturale si proprietatile curative A enumera proprietatile portocalei inseamna a aminti in primul rand calitatile sale remineralizante: fiind un mare depozitar de saruri minerale (mai ales calciu) acest fruct fortifica organismul, stimuleaza imunitatea naturala, luptand impotriva bolilor infectioase. Utilizarea regulata a portocalelor previne raceala obisnuita si tendintele de a sangera. Sucul de portocale este cel mai ideal lichid in febrele cum ar fi tifoida, tuberculoza si pojar. El da energie, creste fluxul de urina si mareste rezistenta corpului impotriva infectiilor. De asemenea stimuleaza fluxul sucurilor digestive prin imbunatatirea digestiei si cresterea apetitului. Fiind o excelenta sursa de calciu si vitamina C, este recomandata in bolile oaselor si a dintilor.
In cosmetica Portocala poate fi folosita cu succes si in tratamentele cosmetice. Astfel, sucul de portocale, stors proaspat si aplicat ca atare pe fata, tonifica pielea si intarzie aparitia ridurilor. Coaja de portocala e buna in tratarea acneei si a cosurilor. Se zdrobeste coaja si se aplica pe zonele afectate.
Iata cateva masti usor de pregatit in casa: - un galbenus de ou se amesteca cu sucul de la o jumatate de portocala; se aplica pe fata, se lasa sa actioneze circa 20 de minute dupa care se clateste cu apa calduta;
- 4 lingurite de miere se amesteca cu o lingura de suc de portocala; se aplica pe fata, se lasa sa actioneze circa 20 de minute dupa care se clateste cu apa;
- se curata de coaja o portocala si se zdrobeste fructul cu furculita; se amesteca pulpa bine zdrobita cu o lingurita de smantana proaspata; se aplica pe fata si se lasa 20 de minute inainte de a clati.
Alte utilizari - o portocala pusa in dulap sau in sertarul cu haine si intepata cu cuisoare este eficace impotriva molilor; - pentru a reda stralucirea obiectelor dumneavoastra din piele (pantofi, genti), frecati-le cu o coaja de portocala, apoi stergeti-le cu o carpa moale; - cateva coji de portocale, introduse in cuptorul cald (dupa ce ati gatit), ii confera un miros placut.
Cu mult timp inaintea crestinitatii, pomii si plantele care ramaneau verzi peste iarna, aveau o semnificatie speciala. Oamenii obisnuiau sa atarne crengi deasupra usilor si ferestrelor, pentru a-i feri de spiritele rele, vrajitoare, fantasme si boli.
Despre originea bradului de Craciun, circula mai multe legende. [1] Una din ele este legata de sfantul Bonifaciu, calugarul anglican care a randuit biserica crestina in Franta si Germania. Intr-o buna zi, el a dat peste un grup de pagani adunati in jurul unui stejar falnic, pregatindu-se sa aduca drept jertfa un copil zeului Thor. Pentru a salva viata copilului, Bonifaciu a pravalit stejarul la pamant cu o lovitura naprasnica de pumn. In locul acestuia a rasarit un bradut. Sfantul a grait catre pagani, spunandu-le ca bradutul este Pomul Vietii, inchipuind viata vesnica a lui Iisus Hristos.
[2] O alta legenda povesteste despre un padurar sarac care, in ajunul Craciunului, a dat peste un copil pierdut si infometat. Cu toate ca era foarte sarac, padurarul i-a potolit foamea si i-a oferit adapost peste noapte. A doua zi cand s-a trezit, padurarul a gasit in usa colibei un pom minunat, cu ramurile scanteietoare. Baietasul infometat era, in realitate, copilul Iisus, iar pomul era rasplata data padurarului pentru fapta sa buna.
[3] O a treia legenda spune ca Martin Luther, intemeietorul credintei protestante, se plimba printr-o padure, in ajunul Craciunului. In timp ce se plimba, a fost uimit de frumusetea puzderiei de stele, ale caror luminite sclipeau printre crengile brazilor. Atat de fermecat a fost de privelistea minunata, incat a taiat un bradut si l-a adus acasa, pentru familia lui. Pentru a sugera sclipirea stelelor, a atarnat lumanari de crengile bradutului.
[4] Altii sustin ca bradul de Craciun si-ar avea originea intr-o piesa medievala de teatru care evoca Paradisul. In Evul Mediu, majoritatea oamenilor nu stiau sa citeasca, si micile scenete de teatru erau mijlocul de propovaduire a invataturilor Bibliei. Piesa evocand Paradisul, care infatisa crearea omului si alungarea lui Adam si a Evei din Rai, se juca in fiecare an pe 24 decembrie, adica in plina iarna, ceea ce ridica o mica problema. Era nevoie de un pom cu mere, dar iarna merii nu dau fructe, asa incat se recurgea la o solutie de schimb. In locul lor se foloseau brazi, de crengile carora se atarnau mere.
[5] Mai exista o alta legenda care povesteste ca in secolul al VII-lea, un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Se zice ca acesta s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza Sfanta Treime. In Europa in secolul al XII-lea, de Craciun, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos.
Dar cea mai frumoasa dintre legende este [6] legenda populara romaneasca care poveste ca "demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi.
Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.
Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.
Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe cer.
Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie.
Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca". ................................................................................................................................................... Insa indiferent de ce au spus si vor spune unii sau altii despre originea sa, bradul ramane piesa centrala a Sarbatorilor, despre care se pot istorisi nenumarate legende...
De Georgia (la 11/12/2008 @ 07:00:00, in 26 MONDEN, citit 29 ori)
Ce cadou isi doreste fiecare? Nu ai inspiratie? O incursiune in universul astrologic ar putea reprezenta un punct de pornire in alegerea cadoului. Afla ce cadou isi doreste in secret fiecare zodie si surpinde-o printr-un gest chiar pe gustul ei.
BERBEC - o piesa de arta Berbecii admira obiectele de arta si, in general, orice articol lucrat cu indemanare si migala. Ei prefera de departe un element de decor in detrimentul unuia util. Sub nici o forma nu le plac cadourile ieftine, chiar daca simbolul este puternic. Asadar un tablou, o sculptura, un obiect de decoratiune interioara, un produs tehnologic inovator sau orice fel de raritate reprezinta cadoul ideal pentru acesti nativi.
TAUR - un cadou romantic Taurul adora cadourile care reprezinta o adevarata declaratie de dragoste. Cadourile romantice de tipul inimioarelor, un inel, o piatra semipretioasa, cristalele decorative, un mesaj intr-o sticla, si orice alt obiect care simbolizeaza o promisiune, un juramant de dragoste, vor fi apreciate de acest nativ. Cum isi doreste nemijlocit sa stie ca este pretuit si iubit, atunci astfel de cadouri il vor entuziasmna mai mult decat ceva de care ar avea realmente nevoie.
GEMENI - un obiect util Contrar primei impresii, Gemenii sunt in primul rand persoane practice si extrem de comunicative. Ei vor aprecia obiectele utile care le sublinieaza spiritul indemanatic si abilitatea de a comunica. Asteapta ca aceste cadouri sa le marcheze intr-un fel intrarea in noul an, sa le poarte noroc, sa le foloseasca. Asadar cadourile cele mai portivite pentru un Geaman sunt obiectele electronice, un set pentru birou, un telefon mobil sau un bluetooth (depinde evident si de buget), un joc inteligent, accesorii pentru calatorii.
RAC - un cadou simbolic Pentru un Rac cadourile sunt in primul rand un semn de consideratie. Sunt foarte sentimentali, iubesc lucrurile personale, asa ca le poti oferi un cadru cu o fotografie sau un album cu momente unice pe care le-ati petrecut impreuna. Orice este legat de domeniul ocult sau are o tenta spiritulala il va fascina in mod sigur (o icoana, o amuleta, un CD cu muzica de meditatie).
LEU - un cadou de calitate Un Leu isi doreste mereu sa fie cel dintai, atat acasa cat si la serviciu. Sunt destul de vanitosi, le place sa fie admirati, asa incat ofera-le cadouri usor de remarcat vizual: un portofel fin din piele, o bijuterie din aur, o sticla cu bautura fina, un tricou personalizat, o cutie de trabucuri, un parfum special sau o esarfa scumpa.
FECIOARA - un cadou conservator Zodia este cea mai puternic ancorata in realitate, deci vor aprecia darurile reale, cele de care se pot folosi. Nu stricati orzul pe gaste si daca trebuie sa alegeti un cadou, orientati-va catre ceva cu adevarat util: o agenda electronica, o geanta, un pulover, un set de prosoape de baie.
BALANTA - un cadou cu arome tulburatoare Frumoasa si delicata Balanta are intotdeauna nevoie de cadouri care sa le aduca armonia echilibrului. Dulciurile, mirodeniile, parfumurile sunt cele care starnesc intreg corpul prin stimulare olfactiva. Sarurile de baie, produsele cosmetice, o bijuterie cu pietre naturale, sunt cadouri pe care Balanta le va aprecia cu siguranta. Ii place mai mult sa faca cadouri decat sa primesca, dar va spera totusi sa-i cumperi ceva ce isi dorea (caci nu stie prea bine sa se prefaca).
SCORPION - un cadou provocator Daca esti in cautarea unui cadou perfect pentru Scorpion, incepe prin a intelege personalitatea Scorpionului. Ei au o puternica pasiune pentru dragoste, dar asta nu inseamna ca vor aprecia cadouri de genul inimioarelor, ursuletilor de plus, s.a.m.d. Nu suporta lucrurile si cadourile obisnuite, de aceea se asteapta sa primeasca intotdeauna un cadou special conceput pentru ei. Apreciaza mult cadourile provocatoare: un parfum exotic, lenjerie intima, asternuturi din satin, un set de aromoterapie si esente.
SAGETATOR - un cadou traditional Sagetatorii prefera cadourile traditionale, cu patina sau tenta istorica. Poate fi, spre exemplu, monografia zonei lui natale. Nu uita ca Sagetatorul este semnul care iubeste cel mai mult excursiile si compania prietenilor, deci un bilet pentru o excursie, o petrecere surpriza, o carte de calatorii, un album de arta sau orice accessoriu de calatorie, vor incanta acest nativ.
CAPRICORN - un cadou practic Un Capricorn va sti sa aprecieze cadoul pe care il primeste, pentru ca stie ce valoare au banii in viata. El se concentreaza asupra esentialului, este sarguincios, perseverent, econom si corect. Un cadou potrivit pentru el: un ceas, o agenda imbracata in piele, o cana personalizata, un articol vestimentar clasic, aparatura electrocsanica. Pe scurt, se vor bucura sa primeasca orice cadou practic si rezistent.
VARSATOR - un cadou original Guvernati de planeta Uranus, nativii acestei zodii pot fi destul de imprevizibili si le place orice cadou care iese din sfera obisnuitului. Le plac ideile si surprizele nastrusnice, abstracte, traznite. Ideea de baza este sa ii stimulezi imaginatia, daca vrei sa ii placa cu adevarat cadoul. Iata cateva idei: un joc de strategie, un animalut de casa, un tricou cu semnaturile prietenilor, un tablou portret.
PESTI - un cadou romantic si exotic Romantici si sentimentali prin definitie, Pestii pot fi cuceriti cu cadouri cat mai aromatice: uleiuri, lumanari, saruri de baie, parfumuri cu miros exotic. Surpriza va trebui sa vina intotdeauna intr-un ambalaj frumos si atent ales, Pestii fiind atrasi foarte mult de exteriorul lucrurilor. Dar nu uitati ca Pestii asteapta de la partenerul de viata cel mai frumos cadou. Ii plac bijuteriile si lucrurile scumpe, pentru ca il fac sa se simta pretuit.
In fiecare an impodobim bradul de Craciun cu ornamente variate, multe din acestea fiind simboluri ce poarta incarcatura sentimentelor de foarte bun augur.
Beculete colorate, stelute sclipitoare, instalatii luminoase, beteala, bomboane, lumanarele si ingerasi atarna pe crengile bradului, daruindu-ne un sentiment de bucurie.
Fiecare dintre noi are un stil personal de a-si orna pomul de Craciun, dar nu toti cunoastem semnificatiile si simbolurile acestor ornamente. In spatele lor, descoperim sensuri ascunse si profunde.
Iata cateva dintre acestea: barza - roade si fertilitate; bufnita - inteligenta si intelepciune; casa - adapost si sprijin; con de brad - spirit matern si longevitate; cosar - noroc; floare - frumusete si noroc; fruct - generozitate si bunavointa; iepure - speranta si siguranta; inima - dragoste adevarata;
ingeri - protectia si miracolele Domnlui; lumanari - altruism si stralucire; mar - pace si sanatate; Mos Craciun - voie buna si cadouri; oaie - devotament si loialitate; om de zapada - rabdare si energie iubitoare; pasare - fericire si vesti bune; pisica - noroc de bani si afectiune; porumbel - puritate si pace tot anul; stea - indrumarea Domnului; struguri - prietenie si belsug.
Uneori impodobirea bradului de Craciun poate deveni o activitate destul de scumpa, dar tine-ti minte ca un buget mic nu trebuie sa va impiedice sa va bucurati de aceste momente. Amintiti-va cat de frumos era in copilarie cand ne confectionam singuri ornamentele de brad: lantisoarele din hartie colorata, nucile imbracate in staniol, beteala din hartie creponata...
Pentru un bradut unic si original, agata in el podoabele pe care le ai de la bunica, prajiturele sau bomboane facute in casa sau decoratiuni facute de mana ta, precum floricele si fulgi din hartie colorata sau ingerasi din diverse materiale.
De Georgia (la 09/12/2008 @ 07:00:00, in 26 MONDEN, citit 19 ori)
Asa cum promisese cu ceva timp in urma, George Michael a inregistrat un nou single intitulat "December Song (I dreamed of Christmas)".
Dupa 24 de ani de la lansarea hit-ului "Last Christmas", succes al formatiei Wham!, George Michael revine cu un cadou de sarbatori pentru fanii sai. Piesa va fi pusa la dispozitie gratuit, pe site-ul oficial al artistului, chiar in ziua de Craciun.
Piesa a fost inregistrata pentru serialul tv american Eli Stone, in care George Michael a avut mai multe aparitii episodice.
"Din casa in casa, din inima in inima, dintr-un loc in altul. Caldura Craciunului ne aduce pe toti mai aproape". (Emily Matthews)
Iata-ne intrati dinou in febra sarbatorilor de iarna. Ca in fiecare an ne pregatim cu mic cu mare sa intampinam Craciunul.
Facem urari, scriem felicitari, folosim cuvinte frumoase, ne punem dorinte, primim si dam cadouri cu semnificatii sentimentale si omenesti, ascultam si cantam colinde, ne asezam la mese imbelsugate, ne imbratisam, impodobim bradul, cheltuim banii (golind magazinele), mai ne ducem si la biserica ca sa ne inchinam, si apoi iarasi mancam si sarbatorim... Dar cateodata, in frenezia clipei, uitam pe cine, ce si de ce sarbatorim.
Povestea ar trebui sa o cunoasteti, v-a fost repetata in fiecare an... in urma cu doua mii si ceva de ani s-a nascut Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Cu siguranta, cu totii am auzit sau am citit toate detaliile acestei povesti: ingerii vestitori, fecioara imaculata, conditiile vitrege in care s-a nascut pruncul Isus. Desi nasterea lui Isus se crede ca ar fi avut loc la sfarsitul iernii sau chiar in primavara, data de 25 decembrie a fost aleasa de catre biserica crestina, ca data "oficiala" de celebrare a nasterii sale, din dorinta de a eclipsa festivitatile si sarbatorile unei religii pagane rivale care ameninta existenta crestinitatii.
Despre semnificatia Craciunului s-au scris mii de pagini. De la obiceiuri si traditii si pana la retete culinare, nu exista an in care in luna decembrie sa nu apara alte si alte "tratate despre Craciun".
Unii sustin ca doar componenta spirituala a sarbatorii conteaza, altii se bucura de momentele petrecute cu cei dragi, altii de cadouri. Ce este si ce ar trebui sa fie, de fapt, spiritul Craciunului?
Ramane Craciunul o ocazie de aniversare a tainei divine si de reinoire a sperantei si credintei noastre sau numai o oportunitate de a ne simti bine si a ne reface dupa un an de munca istovitor?
Prin trairile pe care le produce, prin amintirile pe care ni le aduce in minte, fie ca vrem, fie ca nu vrem, sarbatoarea Craciunului ne rascoleste pe fiecare in alt fel.
Craciunul meu este de fiecare data deosebit. Recunosc ca in ciuda celor 41 de ani impliniti, in preajma acestei sarbatori, mintea mea nu mai recunoaste adevarata varsta... pur si simplu retraiesc farmecul sarbatorii cu suflet de copil. Pastrez in suflet un loc pentru naivitate, o inocenta pe care nu vreau sa o pierd.
Am iubit Craciunul la Bucuresti (unde m-am nascut si am petrecut o mare parte din viata mea, mai exact 32 de ani) - craciunul copilarie mele; am iubit Craciunul si printre straini (unde am mai petrecut aproape alti 9 ani din viata), bucurandu-ma sa cunosc o alta cultura, alte traditii si obiceiuri si incercand sa pastrez si sa re-creez atmosfera calda de "acasa".
Dar parca niciodata n-am iubit mai mult Craciunul ca acum, in acest "satuc" bihorean unde am ales sa traiesc mai departe si unde ma descopar cautand cu fervoare traditia... povesti vechi, colinde populare, covrigei de agatat in pom, nuci imbracate in staniol, mere parfumate din gradina mea, cozonaci si vin fiert in cani de lut.
Asa este craciunul meu. Dar cum este Craciunul tau?
Multi dintre noi am experimentat nelinistitoarea senzatie de DEJA VU... recunosti un loc desi stii cu siguranta ca n-ai fost niciodata acolo, intalnesti un necunoscut si ai senzatia ca-l stii de-o viata sau auzi o fraza pe care esti absolut convins ca s-a repetat in alte momente ale vietii tale.
Cu alte cuvinte, DEJA VU-ul reprezinta un sentiment ciudat sau senzatia ca am vazut sau trait deja o experienta cu care ne intalnim pentru prima data.
Unii psihologi au emis o teorie care incearca sa explice acest fenomen. Conform acesteia, subconstientul nostru stocheaza intamplari banale din viata noastra iar in clipa in care retraim acele intamplari, constientul nu realizeaza ca acele lucruri s-au mai intamplat o data dar apare o senzatie puternica transmisa de subconstient. Practic, desi unele lucruri pot parea inexplicabile, acest lucru se datoreaza doar lipsei de "comunicare" dintre constientul si subconstientul nostru.
Dar parerile legate de DEJA VU sunt extrem de diferite. Alte persoane cred ca asa zisa senzatie de "deja vu" este cauzata de "vietile anterioare" sau de "previziunile creierului".
Pentru Platon, toata cunoasterea nu este altceva decat reamintire. Cei care au avut experiente de tip DEJA VU sunt dispusi sa creada ca macar o parte a teoriei platonice a reamintirii ar fi adevarata.
Sigmund Freud, cel permanent obsedat de subconstient, a afirmat ca aceste experiente de tip DEJA VU sunt consecinta unor dorinte sau amintiri legate de un eveniment traumatic, pe care mintea umana le-a reprimat.
Multi cercetatori cred ca, prin DEJA VU, creierul ne joaca feste, iar ceea ce noua ni se pare absolut real este ori amintirea unui vis, ori pura iluzie.
Exista peste 40 de teorii pentru DEJA VU si ceea ce il cauzeaza, variind de la reincarnare pana la erori ale procesului de memorare. Fiecare cercetator care a studiat femonenul, i-a dat definitii particulare si a stabilit categorii pentru factorii care genereaza un DEJA VU.
Fenomenul a fost descris pentru prima data de francezul Emil Boirac. Denumirea de "deja vu" (deja vazut) dateaza din anul 1876, fiind considerat inca de atunci un sentiment ciudat.
Desi s-au dat multe explicatii in ceea ce priveste acest fenomen, cauza si natura acestuia ramane un mister. Daca va intereseaza subiectul, puteti analiza toate teoriile si ipotezele legate de DEJA VU, expuse in acest material.
Arhiva
(p)Link
Comentarii
Printeaza
Condividi
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3